primitivamente av [At: HASDEU, ap. SFC II, 192 / E: primitiv + -amente] (Îvr) 1 La origine. 2 La început. 3 Inițial.

*primitív, -ă adj. (lat. primitivus). Din prima stare a lucrurilor: obiceurĭ primitive. Fig. Grosolan, necĭoplit: om primitiv. Limbă primitivă, limba vorbită de primiĭ oamenĭ. Biserica primitivă, din primele secule ale creștinizmuluĭ. Geol. Terenurĭ primitive, care rezultă, probabil, din prima solidificare a scoarțeĭ pămîntuluĭ. Fiz. Colorĭ primitive, cele șapte ale spectruluĭ solar. Gram. Cuvînt primitiv, formă primitivă, care servește ca rădăcină altora. Timpurĭ primitive, din care se formează altele, ca ard, arseĭ, ars, a arde (V. derivat). Adv. La origine (se poate zice și primitivamente).

primitivamente adv. (înv.) la origine, la început; inițial.