11 definiții pentru „primitiv”   declinări

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (în sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Pictori adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIMITÍV, -Ă, primitivi, -e, adj. 1. Din perioada de la începutul societății umane; străvechi. ♦ Care se află pe treapta cea mai de jos a dezvoltării (sociale). 2. Care are un caracter simplu, rudimentar; (despre oameni și despre manifestările lor) sălbatic; p. ext. necivilizat, necioplit, grosolan. 3. Care se referă la începutul istoric al existenței sale, care se află în starea de la început; originar, primar. ♦ (Despre cuvinte) Care servește ca element de bază pentru formarea de derivate; primar. ♦ (În sintagma) Culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. ♦ (Substantivat, m. pl.) Denumire dată pictorilor adepți ai primitivismului (2). – Din fr. primitif, lat. primitivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

primitív adj. m., pl. primitívi; f. primitívă, pl. primitíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIMITÍV adj., adv. 1. adj. v. barbar. 2. adj. v. neevoluat. 3. adj. v. nedezvoltat. 4. adj. v. necivilizat. 5. adj. înapoiat, neevoluat, rudimentar, sălbatic. (Duceau o viață ~, în caverne.) 6. adj. v. originar. 7. adj. v. arhaic. 8. adj. primar. (Forma ~ a unui cuvânt.) 9. adj. rudimentar, simplu. (Unelte ~ de bronz.) 10. adj., adv. v. grosolan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Primitiv ≠ avansat, rafinat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIMITÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de stadiile cele mai timpurii ale societății umane; de la începutul omenirii. Om ~. 2) (despre oameni) Care a rămas mult în urmă în privința nivelului de dezvoltare; necivilizat; sălbatic. 3) Care se prezintă simplu de tot; elementar; rudimentar. Construcție ~ă. 4) fig. (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădește lipsă de educație și de cultură; grosolan; necioplit. 5) Care a rămas așa cum a fost la început. Formă ~ă. ◊ Cuvânt ~ cuvânt de la care, cu ajutorul afixelor, sunt formate alte cuvinte. Culori ~e culorile de bază ale spectrului solar. /<fr. primitif, lat. primitivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIMITÍV, -Ă adj. 1. De la începutul omenirii, străvechi. ♦ Aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane. 2. Necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. Nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii. 4. Originar, primar; de bază. ◊ Cuvânt primitiv = Cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, se derivă alte cuvinte; culori primitive = cele șapte culori ale spectrului solar. // s.f. (Mat.) Primitivă a unei funcții = funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială. [< fr. primitif, it. primitivo < lat. primitivus < primus – cel dintâi].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIMITÍV, -Ă I. adj. 1. de la începutul omenirii, străvechi. ◊ aflat pe cea dintâi treaptă a dezvoltării societății umane. 2. necultivat, necivilizat, sălbatic. 3. nume dat pictorilor și sculptorilor care precedă epoca Renașterii. 4. primar, de bază. ♦ cuvânt ~ = cuvânt-bază de la care, cu ajutorul afixelor, sunt derivate alte cuvinte; culori ĕ = cele șapte culori ale spectrului solar. II. s. f. 1. (mat.) ~ă (a unei funcții) = funcție a cărei derivată este egală cu funcția inițială. 2. (inform.) operație elementară indivizibilă, neinterferabilă cu altă operație de aceleași gen. (< fr. primitif, lat. primitivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

primitív adj. m., pl. primitívi; f. sg. primitívă, pl. primitíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

primitiv a. 1. ce există dela origină, ce ține de prima stare a lucrurilor: obiceiuri primitive; 2. străvechiu: terenuri primitive. ║ m. pictor sau sculptor care a preces pe maeștrii din epoca Renașterii. ║ adv. la început.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*primitív, -ă adj. (lat. primitivus). Din prima stare a lucrurilor: obiceurĭ primitive. Fig. Grosolan, necĭoplit: om primitiv. Limbă primitivă, limba vorbită de primiĭ oamenĭ. Biserica primitivă, din primele secule [!] ale creștinizmuluĭ [!]. Geol. Terenurĭ primitive, care rezultă, probabil, din prima solidificare a scoarțeĭ pămîntuluĭ. Fiz. Colorĭ primitive, cele șapte ale spectruluĭ solar. Gram. Cuvînt primitiv, formă primitivă, care servește ca rădăcină altora. Timpurĭ primitive, din care se formează altele, ca ard, arseĭ, ars, a arde (V. derivat). Adv. La origine (se poate zice și primitivamente).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink