PRIMICÉR s.m. 1. Cel dintâi dintr-un corp dintr-o grupare (în vechea Romă). 2. Căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. [Var. primicier s.m. / < lat. primicerius, cf. fr. primicier].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIMICÉR s. m. 1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare. 2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. (< lat. primicerius)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIMICÉR, primiceri, s. m. (Reg.) Conducător secund al călușarilor. – Lat. primicerius.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIMICÉR s. v. mutul.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
primicér (primicéri), s. m. – 1. Dascăl. – 2. Conducătorul călușarilor. – Var. înv. primichir. Mgr. πριμιϰήριος (V. Bogrea, Urme bizantine în românește, în Lui N. Iorga omagiu, Craiova 1922, p. 541-63). Var. este din sec. XVII.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
primiceri (Biz.) (‹ gr. sg. πριμιχήριος, lat. primicerius), cântăreți care, câte unul la fiecare strană*, urmau imediat după domestic*. Se numeau astfel pentru că de la p. începea numărătoarea cântăreților.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink