PRIMENIT¹ s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenit s. n.] – V. primeni.

primenit², ~ă a [At: DDRF / V: (îvp) prem~, (reg) ~min~ / Pl: ~iți, ~e / E: primeni] 1 Care a fost înlocuit parțial sau total cu altceva nou Si: împrospătat, înnoit, reînnoit. 2-3 Care face să ia sau a luat o formă, un aspect, un conținut nou. 4 Care a suferit transformări în formă, aspect, conținut Si: transformat, modificat, prefăcut², schimbat. 5 Care este îmbrăcat cu haine sau cu rufe curate, curățate, bune. 6 (Îvr; fig) Desfătat. 7 (Reg; d. un părinte; îf priminit) Vitreg. 8 (D. frați) Care au același tată, dar mame diferite, sau au aceeași mamă, dar tați diferiți. 9 (D. persoane) Căreia i s-a schimbat numele și i s-a pus un nume nou. 10 (D. o rană, o plagă) Care a fost pansată din nou. 11 (D. lenjeria murdară și purtată) Care a fost schimbată cu lenjerie curată. 12 (D. o persoană) Care și-a schimbat hainele cu altele curate, curățate, bune.

primenit¹ sn [At: DDRF / V: (reg) ~min~ / Pl: (rar) ~uri / E: primeni] 1-10 Primenire (1-10)

PRIMENIT¹, primenituri, s. n. Primenire. [Var.: (reg.) premenit s. n.] – V. primeni.

PRIMENIT², -Ă, primeniți, -te, adj. 1. îmbrăcat cu rufe curate. (Atestat în forma premenit) La opt și cinci, Lefter, spălat și premenit, suie treptele ministerului. CARAGIALE, M. 38. 2. Fig. Schimbat (în bine), înnoit. În Uniunea Sovietică așezările vechi nu mai sînt; o lume nouă, primenită, bate în porțile viitorului. SADOVEANU, E. 19. ♦ (Despre aer) Proaspăt, împrospătat. Văzduhul, primenit, chema, ademenea ciocîrliile în înălțimile lui curate. SANDU-ALDEA, U. P. 195. – Variantă: (regional) premenit, -ă adj.

PRIMENIT¹, primenituri, s. n. (Rar) Primenire, schimbare. ◊ Primenitul luminii = schimbare de lună, lună nouă. Nu era rău să mai fi zăbovit dumneavoastră cîteva zile la noi, că-i tocmai la primenitul luminii și vremea poate să se schimbe. HOGAȘ, M. N. 153. – Variantă: (regional) premenit s. n.

premeni v vz primeni

premenit, ~ă a vz primenit²

primeni [At: CORESI, EV. 133 / V: (reg) prem~, ~mini / Pzi: ~nesc / E: slv прѣмѣнити] 1-2 vtr (A înlocui sau) a fi înlocuit parțial sau total cu altceva Si: a (se) împrospăta, a (se) reînnoi. 3-4 vtr (A face să ia sau) a lua o formă, un aspect, un conținut etc. Si: a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface. 5-6 vtr (Îrg; îe) A ~ gazda, a se ~ din... A se muta din... 7-8 vtr (Îe) A se ~ din lumea aceasta, a ~ viața A muri. 9 vt (Înv; îlv) A ~ (pe cineva) din viață A ucide. 10-11 vtr (Spc; îvr) A(-și) schimba numele cu un nume nou. 12 vt (Spc; îvr; c. i. o rană, o plagă) A schimba pansamentul. 13 vt (Îvr; îf premeni) A vindeca de boală. 14-15 vtr A(-și) schimba lenjeria purtată și murdară cu alta curată. 16-17 vt A(-și) schimba hainele cu altele curate, curățate. 18-19 vtr (Spc) A (se) îmbrăca, îngrijit, frumos. 20 vt (C. i. obiecte de îmbrăcăminte, rufărie de pat, de masă etc.) A înlocui cu alt obiect curat. 21 vt (C. i. animale cabaline) A pune potcoave noi. 22 vt (Pex) A împodobi picioarele cailor. 23 vr (Reg; d. lună și lumina ei) A fi în faza de creștere sau de scădere, începînd să apară sau să dispară din umbra pământului. 24 vt (Înv) A traduce dintr-o limbă în alta. 25 vt (Trs; c. i. bani; îf premeni) A pune în circulație, cumpărând sau plătind ceva. 26-27 vtr (Înv) (A face să revină sau) a-și reveni la o anumită stare, la un anumit sentiment. 28-29 vtr (A face să renunțe sau) a renunța la o anumită stare, la un anumit sentiment, revenind la situația de dinainte. 30 vr (Îvr) A trece de la o persoană la alta. 31 vtf (Îvr; îf premeni) A porni.

primini v vz primeni

priminit¹ sn vz primenit¹

priminit², ~ă a vz primenit²

PREMENIT², -Ă adj. v. primenit².

PREMENIT¹ s. n. v. primenit¹

PRIMENI, primenesc, vb. IV. 1. Refl. A-și schimba rufele purtate cu altele curate; a se îmbrăca cu rufe curate. ◊ Tranz. Uite ce ți-ai făcut poalele! Și numai azi te-am primenit. REBREANU, I. 16. 2. Tranz. Fig. A împrospăta, a schimba (cu ceva mai bun), a înnoi, a regenera. Una dintre cele trei bătrîne se furișă la ferestruică și primeni luminițele. CAMILAR, N. I 213. Totul s-a petrecut încet și îndelung, ca într-un corp viu care-și primenește pe nesimțite celulele. BOGZA, C. O. 240. Negustorii își primeneau vitrinele cu mărfuri... de primăvară. C. PETRESCU, A. 468. ◊ (Cu complementul «aer», «văzduh») Pe apă s-așterneau umbre mari și o răcoreală dulce, venită de la Dunăre, primenea aerul. DUNĂREANU, CH. 227. – Variante: (regional) premeni (SLAVICI, N. II 53, CARAGIALE, O. III 185, PANN, P. V. I 97), (Mold.) primini (ALECSANDRI, P. P. 144) vb. IV.

PRIMINI vb. IV. v. primeni.

A PRIMENI ~esc tranz. A face să se primenească. /<sl. prĕmĕniti

A SE PRIMENI mă ~esc tranz. 1) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se schimba. 2) fig. A se schimba spre bine. /<sl. prĕmĕniti

premenì v. V. primeni.

primenì v. 1. a schimba, a reînnoi: curăți și primeni apa din fântână ISP.; 2. fig. a împrospăta: Dacia și-a primenit adesea locuitorii; 3. a îmbrăca rufe ori haine noui: s’a primenit; 4. a potcovi din nou: negrul tău să-l primenești POP. [Vechiu-rom. primenì, a schimba («cum s’au primenit numele acelui turn», Miron Costin) = slav. PRIMIENITI, a schimba].

premenésc, V. primenesc.

primenésc și pre- (vest) și priminésc (est) v. tr. (vsl. prĭemĭeniti, a schimba. V. izmenesc). Schimb, înoĭesc, împrospătez: a primeni apa din puț, pămîntu din glastre. Îmbrac în rufe curate (rev. I. Crg. 4, 389): a primeni copiiĭ. A primeni caiĭ, a înhăma alțiĭ odihnițĭ în locu celor ostenițĭ. A primeni din vĭață (Vechĭ), a ucide. V. refl. Mă schimb, mă înoĭesc: lumea se primenește (pleacă saŭ mor uniĭ și vin alțiĭ). Îmĭ scot rufele murdare și-mĭ pun altele curate. A te primeni din minte (Vechĭ), a-țĭ schimba felu de a gîndi. Ca adj. primenit, bigam (Furtună, Preoțimea, 1915); recăsătorit. – În vest și despremenesc.

priminésc, V. primenesc.

primenit s. n.

primenit s. n.

primenit s. n.

primeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenesc, 3 sg. primenește, imperf. 1 primeneam; conj. prez. 1 sg. să primenesc, 3 să primenească

primeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenesc, imperf. 3 sg. primenea; conj. prez. 3 să primenească

primeni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. primenesc, imperf. 3 sg. primenea; conj. prez. 3 sg. și pl. primenească

primeni

primenesc, -neam 1 imp.

PRIMENIT adj. 1. schimbat. (Om ~.) 2. v. împrospătat.

PRIMENIT s. v. primeneală.

PRIMENIT s. primeneală, primenire, schimbare, schimbat. (~ așternuturilor.)

PRIMENIT adj. 1. schimbat. (Om ~.) 2. împrospătat, purificat. (Aer ~.)

PRIMENI vb. v. tălmăci, traduce, transpune.

PRIMENI vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a ~.) 2. v. împrospăta.

primeni vb. v. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE.

PRIMENI vb. 1. a (se) schimba. (După baie s-a ~.) 2. a împrospăta, a purifica, a ventila. (A ~ aerul într-o încăpere.)

primeni (primenesc, primenit), vb. – 1. A schimba, a substitui, a renova. – 2. A se schimba, a-și pune alte haine. – Var. primini, premeni, cu der. – Megl. primenés, priminiri. Sl. prĕmĕniti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 154; Șeineanu, Semasiol., 193; Berneker, II, 49; Conev 80). – Der. primeneală, s. f. (schimb, înnoire; rufe albe). – Cf. izmeni.