PRIMAT³, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a Bisericii ortodoxe și catolice. ♦ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut, în România) primul mitropolit al țării, cu reședința în București, președinte al sinodului și conducătorul Bisericii din întreaga țară; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRIMAT², primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, arboricole și omnivore, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

primat² sn [At: ARHIVA, I, 495 / Pl: ~e, (îvr, sm) ~ați / E: fr primates] (Zlg) 1 (Lpl) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța. 2 (Șls) Animal care aparține ordinului primatelor (1).

primat¹ [At: CUGETĂRI, I, 103^r/16 / V: (înv) ~e sm / Pl: ~ați / E: lat primas, -tis, fr primat] 1 sm Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. 2 a (Înv; îs) Mitropolit ~ Titlu dat primului mitropolit al unei țări Si: patriarh. 3-4 sm, a (Îas) (Persoană) care deține titlul de prim mitropolit al unei țări. 5 a (Îs) Cardinal ~ Cel dintâi dintre cardinali. 6-7 smf, a (Îas) (Persoană) care deține titlul de cardinal primat (5) Si: (înv) primas.

primat³ sn [At: ALEXI, W. / Pl: (rar) ~uri / E: fr primat, ger Primat] 1 Importanță primordială pe care o are sau trebuie să o aibă cineva sau ceva în raport cu altcineva sau cu altceva. 2 Situație a ceva care are întâietate Si: prioritate, întâietate, primordialitate, (nob) priordialism.

PRIMAT², primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

PRIMAT³, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

PRIMAT¹ s. n. Importanță primordială; întîietate. V. predominare. Materialismul filozofic pornește de la primatul materiei, adică el consideră că conștiința umană este izvorîtă din materie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 3/4.

PRIMAT², primați, adj. m. (În expr.) Mitropolit primat = (în trecut) primul mitropolit al țării, cu scaunul la București, care conducea biserica din întreaga țară.

PRIMAT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].

PRIMAT s.n. Întîietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].

PRIMAT¹ s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)

PRIMAT² I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)

PRIMAT² ~e n. 1) la pl. Ordin de mamifere superioare cu cea mai mare dezvoltare a creierului (reprezentanți: maimuțele și omul). 2) Animal din acest ordin. /<fr. primate

PRIMAT¹ n. 1) Caracter prim; întâietate. ◊ A avea ~ul a avea superioritatea. 2) Importanță primordială; primordialitate. /<lat. primas, ~tis, fr. primat

Primat a. și m. 1. primul arhiereu într’o țară; 2. în special, titlul Mitropolitului în București: Mitropolitul primat al României.

1) *primát n., pl. urĭ (lat. primatus). Calitatea de primat (de superior în rang). V. întîĭetate.

2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.

PRIMA, primez, vb. I. Intranz. A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

prima vi [At: ASACHI, S. L. II, 91 / Pzi: ~mez / E: fr premier] 1 A avea întâietate. 2 A ocupa primul loc. 3 A fi pe primul plan. 4 (Îvr) A se remarca.

primate sm vz primat¹

PRIMA, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer.

PRIMA, primez, vb. I. Intranz. (De obicei la pers. 3) A avea întîietate, a fi pe primul plan.

PRIMATE s. f. pl. (Mai ales în expr.) Ordinul primatelor = grupă de mamifere superioare care cuprinde maimuțele și omul.

PRIMA vb. I. intr. A avea întîietate, a fi pe primul loc. [< fr. primer].

PRIMATE s.n.pl. Ordin de mamifere superioare din care fac parte maimuțele și omul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. primat². / < fr. primates, cf. lat. primus – primul].

PRIMA vb. intr. a avea întâietate, a fi pe primul plan. (< fr. primer)

PRIMATE s. n. pl. ordin de mamifere superioare: lemurienii, maimuțele și omul. (< fr. primates)

A PRIMA ~ez intranz. livr. A se afla pe primul plan (dintr-un anumit punct de vedere); a deține întâietatea. /<fr. primer

primà v. a covârși: această considerațiune primează pe celelalte.

primate n. pl. ordin de mamifere coprinzând omul și maimuțele.

2) *priméz v. tr. (fr. primer, d. lat. primus, primu). Covîrșesc, am superioritate, întrec: înțelepcĭunea primează bogăția.

primat¹ (grad în ierarhia clericală) s. m., pl. primați

primat² (mamifer) s. n., pl. primate

primat³ (primordialitate) s. n.

primat³ (mamifer) s. n., pl. primate

primat² (primordialitate) s. n.

!primat¹ s. m., pl. primați

primat (ordin de mamifere) s. n., pl. primate

primat (importanță primordială) s. n.

primat adj. m., pl. primați

prima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. primez, 3 primează; conj. prez. 1 sg. să primez, 3 să primeze

prima (a ~) vb., ind. prez. 3 primează

prima vb., ind. prez. 1 sg. primez, 3 sg. și pl. primează

PRIMAT s. v. prioritate.

PRIMAT s. întîietate, precădere, preponderență, primordialitate, prioritate, (înv.) protie, protimie, protimisire, protimisis. (~ acordat unei probleme.)

primat² s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.

primat¹, primați adj. (În trecut) Cel mai înalt grad din vechea ierarhie a Bis. ortodoxe și catolice. ◊ Mitropolit primat = titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. ◊ Primat papal = dogmă de credință a Bis. catolice, formulată la conciliul Vatican I (18 iulie 1870), potrivit căreia episcopul de Roma deține funcția de păstor suprem și de garant al unității Bis. universale ca „vicar” al lui Hristos pe pământ. Această dogmă a fost respinsă de Bis. ortodoxă. – Din fr. primat, lat. primatus.

PRIMA, Louis (1910-1978), cântăreț, trompetist și dirijor american de varietăți. Reprezentativ pentru muzica de dans a anilor ’40-’50. premergătoare rock-ului, oscilând între rhythm’n’blues și swing. Voce aspră, insinuantă. Vedetă a muzicii populare americane: „Just A Gigolo/Ain’t Got Nobody”, „Sing, Sing, Sing”.