Forma prilostire este o variantă a lui prilăstire.
7 definiții pentru prilăstire
Explicative DEX
prilăstire sf [At: PSALT. HUR. 63r/11 / V: ~los~ / Pl: ~ri / E: prilăsti] (Iuz) 1 Amăgire. 2 Ademenire.
prilăstíre și prilestíre f. Vechĭ. Înșelăcĭune. Azĭ. Munt. (prilostire ș. a.). Farmec, vrajă, amăgire.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prilostire sf vz prilăstire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prilostire f. 1. ademenire: banii sunt la toți prilostire; 2. farmec: prilostirea în care căzuse ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PRILĂSTIRE s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prilăstire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
prilostire, prilostiri, s.f. (înv. și reg.) v. prilăstire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: prilăstire
prilăstire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prilostire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||