prilestit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 30^v/11 / V: (îrg) prel~, ~los~, (înv) ~lăs~, ~lis~ / Pl: ~iți, ~e / E: prilesti] 1 (Înv) Amăgit. 2 (Spc) Ademenit. 3 (Îrg) Zăpăcit. 4 (Reg; d. copii; îf prelestit) Neastâmpărat. 5 (Reg; îf prelestit, prilistit) Pipernicit. 6 (Reg; d. oameni; îf prilostit) Care nu are noroc. 7 (Îvr) Degradat. 8 (Înv) Calomniat. 9 (Înv) Proferat. 10 (Reg) Schimonosit.

prelăsti v vz prilesti

prelesti v vz prilesti

prelestit, ~ă a vz prilestit

prelisti v vz prilesti

prilăsti v vz prilesti

prilăstit, ~ă a vz prilestit

prilejti v vz prilesti

prilesti [At: PSALT. HUR. 9^v/4 / V: ~los~, (înv) prelăs~, prel~, prelis~, ~lăs~, ~lejti, (reg) ~lis~ / Pzi: ~tesc / E: slv прѣльстити] 1-2 vtr (Îrg) A (se) amăgi. 3 vt (Spc) A ademeni. 4 vr (Îvr; îf prilosti) A se degrada. 5 vt (Înv; îf prilăsti) A calomnia. 6 vt (Înv; îaf) A profera. 7-8 vtr (Reg; îf prilosti) A (se) schimonosi. 9 vr A se strâmba. 10 vr (Îvr; îf prelesti) A se strădui.

prilisti v vz prilesti

prilistit, ~ă a vz prilestit

prilosti v vz prilesti

prilostit, ~ă a vz prilestit

uprelestit, ~ă a vz prilestit

prilostì v. 1. a amăgi: cum nu simți tu răul, care te prilostește? PANN; 2. a fermeca: prilostit de dragoste ISP. [Vechiu-rom. prelesti, a înșela = slav. PRĬELIȘTITI, a amăgi].

prilăstésc și prilestésc v. tr. (vsl. prie-lĭstiti, a înșela, d. lĭstĭ, înșelăcĭune; rus. pre-lĭstitĭ, a seduce, a linguși; bg. prĭelesten, încîntător. V. lăstesc). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Munt. (prilostesc, împrilostesc și imprelistesc). Farmec, vrăjesc, zăpăcesc: proștiĭ și împrelistițiĭ (VR. 1911, 10, 6), dragostea-ĭ prilostise. – Și prilistesc (Mold.) și împilostresc (Trans.).

prilestésc, V. prilăstesc.

prilostésc, V. prilăstesc.

prilesti (-tesc, -it), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.

PRILESTIT adj. v. ademenit, aiurea, aiurit, amăgit, bezmetic, chircit, degenerat, descreierat, închircit, înșelat, momit, nebun, nedezvoltat, păcălit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prostit, sedus, sfrijit, smintit, trișat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.

prilestit adj. v. ADEMENIT. AIUREA. AIURIT. AMĂGIT. BEZMETIC. CHIRCIT. DEGENERAT. DESCREIERAT. ÎNCHIRCIT. ÎNȘELAT. MOMIT. NEBUN. NEDEZVOLTAT. PĂCĂLIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. PROSTIT. SEDUS. SFRIJIT. SMINTIT. TRIȘAT. ȚICNIT. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

PRILESTI vb. v. ademeni, amăgi, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, ponegri, prosti, purta, trișa.

prilesti vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PONEGRI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

prelestit, s.n. – (reg.) Nebunie, prostie, sminteală, aiureală: „Mâncate-ar prelestitu’ cujmă, că rău mă încălzești” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 278; Călinești). – Din sl. prělištiti „a înșela” (Scriban; Miklosich, Cihac, cf. DER).