2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

prelăsti v vz prilesti

prelesti v vz prilesti

prelisti v vz prilesti

prilăsti v vz prilesti

prilejti v vz prilesti

prilesti [At: PSALT. HUR. 9v/4 / V: ~los~, (înv) prelăs~, prel~, prelis~, ~lăs~, ~lejti, (reg) ~lis~ / Pzi: ~tesc / E: slv прѣльстити] 1-2 vtr (Îrg) A (se) amăgi. 3 vt (Spc) A ademeni. 4 vr (Îvr; îf prilosti) A se degrada. 5 vt (Înv; îf prilăsti) A calomnia. 6 vt (Înv; îaf) A profera. 7-8 vtr (Reg; îf prilosti) A (se) schimonosi. 9 vr A se strâmba. 10 vr (Îvr; îf prelesti) A se strădui.

prilisti v vz prilesti

prilosti v vz prilesti

prilostì v. 1. a amăgi: cum nu simți tu răul, care te prilostește? PANN; 2. a fermeca: prilostit de dragoste ISP. [Vechiu-rom. prelesti, a înșela = slav. PRĬELIȘTITI, a amăgi].

prilăstésc și prilestésc v. tr. (vsl. prie-lĭstiti, a înșela, d. lĭstĭ, înșelăcĭune; rus. pre-lĭstitĭ, a seduce, a linguși; bg. prĭelesten, încîntător. V. lăstesc). Vechĭ. Înșel. Azĭ. Munt. (prilostesc, împrilostesc și imprelistesc). Farmec, vrăjesc, zăpăcesc: proștiĭ și împrelistițiĭ (VR. 1911, 10, 6), dragostea-ĭ prilostise. – Și prilistesc (Mold.) și împilostresc (Trans.).

prilăstíre și prilestíre f. Vechĭ. Înșelăcĭune. Azĭ. Munt. (prilostire ș. a.). Farmec, vrajă, amăgire.

prilestésc, V. prilăstesc.

prilostésc, V. prilăstesc.

Etimologice

prilesti (-tesc, -it), vb. – A înșela, a amăgi. – Var. prilăsti, prilosti, prelăsti, prelesti, cu der. Sl. prĕlištiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 292). Înv.

Sinonime

PRILESTI vb. v. ademeni, amăgi, bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, ponegri, prosti, purta, trișa.

prilesti vb. v. ADEMENI. AMĂGI. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PONEGRI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: prilestire
prilestire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prilestire
  • prilestirea
plural
  • prilestiri
  • prilestirile
genitiv-dativ singular
  • prilestiri
  • prilestirii
plural
  • prilestiri
  • prilestirilor
vocativ singular
plural
Intrare: prilesti
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prilesti
  • prilestire
  • prilestit
  • prilestitu‑
  • prilestind
  • prilestindu‑
singular plural
  • prilestește
  • prilestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prilestesc
(să)
  • prilestesc
  • prilesteam
  • prilestii
  • prilestisem
a II-a (tu)
  • prilestești
(să)
  • prilestești
  • prilesteai
  • prilestiși
  • prilestiseși
a III-a (el, ea)
  • prilestește
(să)
  • prilestească
  • prilestea
  • prilesti
  • prilestise
plural I (noi)
  • prilestim
(să)
  • prilestim
  • prilesteam
  • prilestirăm
  • prilestiserăm
  • prilestisem
a II-a (voi)
  • prilestiți
(să)
  • prilestiți
  • prilesteați
  • prilestirăți
  • prilestiserăți
  • prilestiseți
a III-a (ei, ele)
  • prilestesc
(să)
  • prilestească
  • prilesteau
  • prilesti
  • prilestiseră
prelăsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prelesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prelisti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilăsti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilejti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilisti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prilosti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)