PRILÉJ, prilejuri, s. n. 1. Ocazie, împrejurare; moment oportun. ◊ Expr. (Înv. și reg.) Vreme cu prilej = moment potrivit, favorabil. 2. Pretext, motiv. – Din bg. prilež.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRILÉJ ~uri n. 1) Situație favorabilă; circumstanță avantajoasă; moment oportun; ocazie. 2) Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; pretext; motiv. /<bulg. prilež
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRILÉJ s. 1. v. ocazie. 2. v. împrejurare. 3. împrejurare, întâmplare, ocazie. (~ul a făcut ca ...) 4. motiv, ocazie, pretext, pricină, (înv. și reg.) pofidă, (înv.) pricinuire, (înv., în Transilv.) podoimă. (Caută ~ de ceartă.) 5. v. cauză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRILÉJ s. v. avere, avut, avuție, bogăție, bun, mijloace, pericol, primejdie, situație, stare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priléj s. n., pl. priléjuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink