prihodiște sf [At: HERODOT (1645), 114 / Pl: ? / E: slv проѣодищє] (Îvr) Prihod (3).

prihodiște s.f. (înv.) cărare, potecă printre stânci; trecătoare, pas, priod.

prihodíște, s.f. (reg.) Drum, potecă, trecătoare. ■ (top.) Dosu Prihodiștii (în Odești), „pe acolo merg vitele la pășunat” (Odobescu, 1973); Prihodiște, top. în Dragomirești; deal în Borcut, Dămăcușeni, Libotin, Suciul de Sus, Vălenii Lăpușului, Vima Mare (Lăpuș); deal în Bogdan-Vodă, Dragomirești, Săliștea de Sus, Slătioara (Maram. Istoric). ■ „Atestarea lui prihodiște în Maramureș întărește presupunerea că ”suntem în prezența unui împrumut vechi din slava daco-moesică: prechodu, prechodište„ (Petrovici), având sensul de «drum, potecă peste o șa, între munți sau dealuri». Ca toponim el este o creație românească” (Vișovan, 2008). – Din vsl. prohodište (MDA).

prihodiște, s.f. – (reg.) Drum, potecă, trecătoare. ♦ (top.) Dosu Prihodiștii (în Odești), „pe acolo merg vitele la pășunat” (Odobescu, 1973); Prihodiște, toponim în Dragomirești (Faiciuc, 1998); Prihodiște, deal în Borcut, Dămăcușeni, Dealul Mare, Libotin, Suciu de Sus, Vălenii Lăpușului, Vima Mare (Lăpuș); deal în Bogdan Vodă, Dragomirești, Săliștea de Sus, Slătioara (Maramureșul istoric) (Vișovan, 2008). „Atestarea lui prihodiște în Maramureș întărește presupunerea că ”suntem în prezența unui împrumut vechi din slava daco-moesică: prechodu, prechodište„ (E. Petrovici), având sensul de ”drum, potecă peste o șa, între munți sau dealuri„. Ca toponim el este o creație românească” (Vișovan, 2008). – Din vsl. prohodište (MDA).