4 intrări
49 de definiții
din care- explicative (34)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (2)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.
PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. ♦ Fig. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. – Din sl. prigorĕti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
prigori [At: NEAGOE, ÎNV. 123/31 / Pzi: ~resc / E: bg прегоря] 1-2 vtr (Îrg) A (se) expune la căldura focului sau a soarelui. 3-4 vtr (Îrg) A (se) încălzi prea tare. 5 vr (Îrg; fig) A fi chinuit de ceva Si: a se frământa, a se pârpăli, a se zbuciuma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIGORI, prigoresc, vb. IV. Refl. (Regional) A se expune (sau a fi expus) la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi (prea tare). V. perpeli. Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. ◊ Tranz. [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Refl. pas. Fig. A fi chinuit de arșiță. Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE PRIGORI mă ~esc intranz. înv. reg. A se expune acțiunii unei călduri puternice; a se arde; a se prăji. /<bulg. pregorja
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIGORI vb. (ȚR, Ban.) A (se) Încălzi. B: Este un lucru anevoie a șădea cineva lîngă foc și să nu se prigorească. NEAGOE. C: Prigoresku-mĕ. AC, 363. Etimologie: bg. pregori. Cf. încărește.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prigorì v. 1. a frige; 2. fig. a arde: de această pară de care mă prigoresc PANN. [Slav. PRIGORIETI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIGOARE s. f. v. prigorie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIGORIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigoare s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pregoare sf vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pregor sm vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pricoară sf vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigoară sf vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigoare sf [At: POLIZU / V: ~orie, (reg) preg~, pregor, ~icoară, ~ră, ~oi, ~on, ~or, ~orea / Pl: ~ori / E: prigori] 1 (Reg) Caniculă. 2 (Reg; îf prihoară) Parte a muntelui bătută de soare Si: (reg) arșiță. 3 (Reg; fig; îf prigor) Supărare. 4 Pasăre migratoare, zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată pe corp cu roșu, galben, negru și albastru-verzui, cu cioc lung și curbat, cu coada lungă și ascuțită, care trăiește pe malurile lutoase ale unor ape și care se hrănește mai ales cu albine și viespi Si: albinărel, (rar) ploier, (înv; liv) merop, (reg) albinel, ciuma-albinelor, furnicar, lupul-albinelor, mâncătoare-de-albine, pietrar, ploiește, ploiete, presură1 (1-2), prigorean, prigoruie, prior1, viespar, viespăriță (Merops apiaster). 5 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-roșu, prihor-roșu Gușă-roșie (Erithacus rubecula rubecula). 6 (Orn; reg) Viespar (Pernis apivorus). 7 (Reg; îe) A se usca ca ~oria A slăbi. 8 (Reg; îe) A mânca ca ~oria A mânca foarte puțin Si: a ciuguli, a gusta. 9 (Orn; reg; îc) ~-cu-gât-albastru, prihor-albastru Gât-vânăt (Luscinia svecica cyanecula).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigoi sm vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigon1 sm vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigor sm vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigorea sf vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigorie sf vz prigoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prihoară[1] sf vz prigoare
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prihor[1] sm vz prigoare
- Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIGOARE, prigori, s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] – Din prigori (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRIGORIE s. f. v. prigoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PRIGOARE, prigori, s. f. (Ornit.) Prigorie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIGOR, prigori, s. m. Prigorie. Și din bolțile tăriei cad străfulgerați prigorii. IOSIF, P. 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIGORIE, prigorii, s. f. Pasăre migratoare cu ciocul lung și cu pene multicolore, care trăiește în cîrduri, făcîndu-și cuibul în malul lutos al apelor și hrănindu-se mai ales cu insecte (Merops apiaster); albinărel, prigoare. Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apă. SADOVEANU, F. J. 505. Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii. TOPÎRCEANU, M. 28.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRIGOR, prigori, s. m. Prigorie. – Din prigori.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
PRIGORIE ~i f. Pasăre migratoare de talie medie, cu cioc subțire și alungit, cu penaj divers și viu colorat, care își face cuibul în maluri lutoase și se hrănește mai ales cu viespi și albine; albinărel. [G.-D. prigoriei] /v. a prigori
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prigoare f. 1. V. prihoriu; 2. pasăre ce se hrănește cu albine și de aceea numită albinărel sau viespar (Merops apiaster). [Lit. arsură (v. prigorì), după coloarea roșiatică a pieptului acestei păsări].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prihoriu m. pasăre cu gâtul roșu (Lusciola rubecola). [Lit. roșiatic (v. prigoare)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigoáre f., pl. orĭ (d. prigoresc, ca dogoare d. dogoresc. La început, prigoare însemna „arsură, aprindere”, apoĭ, din cauza penelor roșiĭ, s’a numit așa și pasărea). O pasăre (numită și albinărel) de mărimea merleĭ, cu penele roșiĭ, verzĭ, galbene și altfel și care mănîncă albine (merops apiaster). – Și prigórie: o prigorie țîrîĭa în înălțime (Sadov. VR. 1911, 3, 336); și prigór și prihór. V. vĭespar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigór m. (d. prigoresc, ca ogor față de do-goare și prigoare). Est. Prigoare. – În nord prihór (după rut.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigorésc v. tr. (vsl. pri-gorĭeti, a arde. V. prigor, ogor). Vest. Ard, încălzesc tare: focu, soarele m’a prigorit. V. refl. Mă încălzesc tare la foc orĭ la soare. Fig. Ard, mă chinuĭesc: se prigorea de dragoste.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prigórie, V. prigoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prihór, V. prigor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prigori (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă prigoresc, 3 sg. se prigorește, imperf. 1 sg. mă prigoream; conj. prez. 1 sg. să mă prigoresc, 3 să se prigorească; imper. 2 sg. afirm. prigorește-te; ger. prigorindu-mă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!prigori (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se prigorește, imperf. 3 sg. se prigorea; conj. prez. 3 să se prigorească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prigori vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prigoresc, imperf. 3 sg. prigorea; conj. prez. 3 sg. și pl. prigorească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prigorie (desp. -ri-e) s. f., art. prigoria (desp. -ri-a), g.-d. art. prigoriei; pl. prigorii, art. prigoriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
prigorie (-ri-e) s. f., art. prigoria (-ri-a), g.-d. art. prigoriei; pl. prigorii, art. prigoriile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prigorie s. f. (sil. -ri-e), art. prigoria (sil. -ri-a), g.-d. art. prigoriei; pl. prigorii, art. prigoriile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRIGORI vb. v. arde, dogori, frige, pârjoli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prigori vb. v. ARDE. DOGORI. FRIGE. PÎRJOLI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIGOARE s. v. arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală, gușă-roșie, măcăleandru, năbușeală, năduf, nădușeală, pârjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
prigoare s. v. ARȘIȚĂ. CANICULĂ. CĂLDURI. DOGOARE. DOGOREALĂ. FIERBINȚEALĂ. GUȘĂ-ROȘIE. MĂCĂLEANDRU. NĂBUȘEALĂ. NĂDUF. NĂDUȘEALĂ. PÎRJOL. POJAR. TOROPEALĂ. ZĂDUF. ZĂPUȘEALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRIGORIE s. (ORNIT.; Merops apiaster) albinărel, furnicar, viespar, (reg.) albinar, albinel, ploier, ploiește, ploiete, prigorean, viespariță, ciuma-albinelor, lupul-albinelor, (înv.) merop.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
prigori (prigoresc, prigorit), vb. – 1. A arde, a dogori, a frige, a se mistui. – 2. (Refl.) A suferi de sete. Sl. prigorĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 226; Conev 37), cf. bg. prigoream (Pascu, Suf., 52). Cf. prigoare. – Der. prigoriște, s. f. (înv., loc însorit).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prigoare (prigori), s. f. – 1. Albinărel (Merops apiaster). – 2. Gușă-roșie (Rubecula familiaris). – Var. prigor(ie), Banat prigoruie, prihor. Gr. πρηγορῶν „gușă”; gușă-roșie are gușa de altă culoare decît restul penelor. Se consideră în general că este vorba de un der. de la a prigori „a (se) pîrli”, datorită culorii aprinse a penajului (Tiktin; Candrea; Scriban); însă cel al albinărelului este destul de variat.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prigorie, (prigoare), s.f. – (ornit.) Pasăre de mărimea unei turturele, viu colorată, cu ciocul lung și subțire (Merops riparia). Semnalată în zăvoiul Tisei (Timur, 2007: 101). – Var. a lui prigoare (der. regr. din prigoni „a izgoni, a fugări” < sl. prigoniti) (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
prigori, prigorescverb
- 1. A se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Toată noaptea visează că se prigorește la un foc mare. DELAVRANCEA, H. TUD. 25. DLRLC
- [Cocorii] se duc peste țări și peste mări, ca să ierneze în clime calde, tocmai prin țări prigorite de soare. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. DLRLC
- 1.1. A fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli. DEX '09 DEX '98
- Se prigorea de sete. BASSARABESCU, la CADE. DLRLC
- 1.1.1. A fi chinuit de arșiță. DLRLC
-
-
etimologie:
- prigorĕti DEX '98 DEX '09
prigoare, prigorisubstantiv feminin
etimologie:
- prigori DEX '98
prigor, prigorisubstantiv masculin
- 1. Prigorie. DLRLCsinonime: prigorie
- Și din bolțile tăriei cad străfulgerați prigorii. IOSIF, P. 74. DLRLC
-
etimologie:
- prigori DLRM
prigorie, prigoriisubstantiv feminin
- 1. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi (Merops apiaster). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Are nevoie de sfaturile dumnisale cum are nevoie prigoria de apă. SADOVEANU, F. J. 505. DLRLC
- Din văzduh abia s-aude Țipăt jalnic de prigorii. TOPÎRCEANU, M. 28. DLRLC
-
etimologie:
- prigori DEX '98 DEX '09