prigon² sn [At: SADOVEANU, O. V. 240 / V: prog~ / Pl: ~oane / E: ucr, rs прогон] (Reg) 1 Tânjelar pentru plug. 2 (D. animale de tracțiune; îla) Din (sau în, de la, la) ~ Înhămat de tânjală. 3 (D. animale de tracțiune; îal) Înhămat la mijloc când sunt mai multe perechi. 4 (Îe) A pune (un animal) la ~ A înhăma sau a înjuga la mijloc între o pereche aflată în față și una în spate.

PRIGON s. m. (Numai în loc. adj.; despre animale de tracțiune) Din (sau la) prigon = înhămat (sau înjugat) la mijloc (între înaintași și rotași). Plecat-a badea într-o joi, Cu plugul cu doisprezece boi: Cei dinainte Cu coarnele-nvîrtite; Cei din prigon Trag în odgon. La PAMFILE, A. R. 106. Se ivește de după deal o butcă cu opt poștalioni albi... pe cei doi de cătră om, de la roate și din prigon era doi surugii. ȘEZ. XII 45.

PRIGON s. m. (În expr.; despre animale de tracțiune) Din (sau la) prigon = înhămat (sau înjugat) la mijloc (între înaintași și rotași). – Comp. ucr. pryhin, -honu.

prigón n., pl. oane (nsl. prigon, rus. prigon, vite aduse p. vînzare). Est. Locu din mijloc la jug (avînd o păreche de vite înainte și alta înapoĭ): boĭ în prigon (saŭ prigonarĭ). – Și progon (rus. progón, mînare) în Herson.

progon² sn vz prigon²

progón, V. prigon.

PRIGON s v. tânjală.

prigon s. v. TÎNJALĂ.