PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) prietinos, -oăsă adj.] – Prieten + suf. -os.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIETENÓS1 adv. Cu prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIETENÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRIETENÓS adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adj. v. binevoitor. 3. adv. v. prietenește. 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~oasă a conversației.) 5. adv. v. binevoitor. 6. adj. v. sociabil. 7. adj. v. agreabil.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Prietenos ≠ dușmănos, neprietenos, ostil
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prietenós adj. m. (sil. pri-e-), pl. prietenóși; f. sg. prietenoásă, pl. prietenoáse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink