PRIETENÍ vb. v. împrieteni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A prieteni ≠ a se dușmăni
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink