PRIETENÉȘTE adv. Ca un prieten, cu prietenie; cu bunăvoință; amical. [Pr.: pri-e-] – Prieten + suf. -ește.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIETENÉȘTE adv. În felul prietenilor; cum obișnuiesc prietenii; ca prietenii. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~ește
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIETENÉȘTE adv. 1. amical, bine, prietenos. (M-a primit ~.) 2. v. binevoitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prietenește ≠ dușmănește
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prietenéște adv. (sil. pri-e-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIETENÍ vb. v. împrieteni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A prieteni ≠ a se dușmăni
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prietení, prietenésc, vb. I 1. (refl.; înv. și reg.) a se împrieteni. 2. (înv.; în forma: prietini) a-i fi cuiva favorabil, binevoitor.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink