PRIÉLNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIÉLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care priește; care este în favoarea cuiva sau a ceva; favorabil; propice. 2) (despre împrejurări) Care apare la locul și la timpul potrivit; corespunzător situației; oportun. [Sil. pri-el-] /a prii + suf. ~elnic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIÉLNIC adj. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prielnic ≠ vitreg, neprielnic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

priélnic adj. m. (sil. pri-el-), pl. priélnici; f. sg. priélnică, pl. priélnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink