PRIDVÓR, pridvoare, s. n. 1. Galerie exterioară deschisă (mai rar închisă), cu acoperișul sprijinit de stâlpi, așezată în partea din față a unei clădiri sau de jur împrejurul ei; cerdac. 2. Încăpere de la intrarea unei biserici, care precedă pronaosul. 3. Prima încăpere (de trecere) în unele case țărănești: tindă. – Din sl. pritvorŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIDVÓR ~oáre n. Terasă cu balustradă și acoperiș susținut de stâlpi, adăugat în fața intrării principale a unei case; cerdac; foișor. /<sl. pritvoru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIDVÓR s. (CONSTR.) 1. v. cerdac. 2. v. tindă. 3. cerdac, tindă. (~ la moara de vânt.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRIDVÓR s. v. limbă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pridvór (pridvoáre), s. n. – 1. Cerdac, balcon. – 2. Încăpere la intrarea în biserică, atriu. – Var. pritvor, priv(d)or. Sl. pritvorŭ, de la pritvoriti „a înnădi” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Conev 80), cf. sb. pritvor, prevor, slov. pridvor, ceh. pritvor.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pridvór s. n., pl. pridvoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink