PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsít, -ă adj.] – V. pricopsi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICOPSÍT adj. v. bogat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICOPSÍT adj. v. abil, ager, citit, deștept, dibaci, erudit, ingenios, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, învățat, meșter, priceput, savant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricopsit a. 1. parvenit; 2. (mai mult ironic) instruit.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICOPSÍ, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsí vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

!pricopsí/procopsí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsésc/procopsésc, imperf. 3 sg. pricopseá/procopseá; conj. prez. 3 să pricopseáscă/să procopseáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICOPSÍ vb. v. îmbogăți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICOPSÍ vb. v. avansa, dezvolta, evolua, instrui, înainta, învăța, progresa, propăși, studia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricopsí v. procopsi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricopsì v. Mold. 1. a se procopsi (mai ales sub raportul material): oameni procopsiți și mai ales pricopsiți AL.; 2. fig. (și ironic) a păți rău ceva. [Diferențiare, fonetică și semantică, dela procopsì].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

procopsì v. 1. a învăța: s’a procopsit la școală; 2. a căpătui: vrea să-și procopsească pe toți veneticii lui ISP.; 3. (ironic) a glorifica: l´a lăudat de l´a procopsit ! PANN; 4. a se alege cu ceva, a se folosi: dacă e așa, apoi ne-am procopsit ! [Gr. mod. PROKOPTO (aorist PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se perfecționa (de unde și forma paralelă Mold. pricopsì)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

procopsésc și (est) pricopsésc v. tr. (ngr. pro-kópto, progresez, aor. prókopsa, de unde și sîrb. prokopsati). Fam. Căpătuĭesc, pun într´o situațiune bună: acest tată șĭ-a procopsit toțĭ copiiĭ. L-a lăudat de l-a procopsit !, expresiune ironică față de o laudă care face maĭ mult răŭ de cît [!] bine. V. refl. Ajung bine, mă înțolesc, mă aleg cu ceva bun: omu harnic se procopsește. Ne-am procopsit ! (ngr. tó prokópsamen), expresiune ironică față de un fĭasco, ca și halal !
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

procopsít și (est) pricopsít, -ă adj. Fam. Care s´a procopsit, a ajuns într´o situațiune fericită. Măĭ procopsitule ! Procopsitu cela !, expresiunĭ ironice adresate unuĭ neprocopsit, unuĭ păcătos.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

pricopsit, ă, pricopsiți, -te adj. (pop.) 1. ajuns la o situație materială foarte bună 2. îmbogățit fără muncă
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pricopsi, pricopsesc (pop.) v. r. a ajunge la o situație materială foarte bună
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink