2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICOPSIT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsit, -ă adj.] – V. pricopsi.

PRICOPSIT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat2. [Var.: procopsit, -ă adj.] – V. pricopsi.

pricopsit, ~ă [At: VARLAAM, C. 136 / V: proc~, (înv) prec~ / Pl: ~iți, ~e / E: pricopsi] 1 a (Îrg) Instruit. 2 a (Îrg; pex) Care este priceput. 3 a (Înv; fam) Care iese din comun prin calități, aspect etc. 4 a (Pfm) Ajuns la o situație materială bună. 5 a (Pfm) Îmbogățit fără muncă Si: căpătuit, chivernisit. 6-7 smf, a (Înv) (Persoană) care se găsește într-o situație rea. 8 smf (Înv) Persoană nechibzuită.

pricopsit a. 1. parvenit; 2. (mai mult ironic) instruit.

PRICOPSI, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsi vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).

PRICOPSI, pricopsesc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦ Tranz. A face pe cineva bogat, fericit. 2. A învăța, a se instrui. [Var.: procopsi vb. IV] – Din ngr. prokópso (viit. lui prokópto).

PROCOPSI vb. IV v. pricopsi.

PROCOPSIT, -Ă adj. v. pricopsit.

precopsit, ~ă a, smf vz pricopsit

pricopsi [At: (a. 1652) ap. TDRG / V: proc~, (înv) prec~ / Pzi: ~sesc / E: ngr πρόκοψα (aor προκόπτω)] 1 vi (Îvp) A avansa. 2 vr (Îrg) A se instrui. 3 vr (Pfm; irn) A ajunge la o situație materială bună. 4 vr (Pfm) A realiza un câștig fără a munci. 5-6 vrt (Înv; irn) A ajunge la o stare rea, deplorabilă.

procopsit, ~ă smf, a vz pricopsit

PROCOPSI, procopsesc, vb. IV. Refl. 1. A se alege cu un profit, a ajunge la o situație bună; a se îmbogăți, a realiza un cîștig (pe nemuncite). Îi zise să se ducă la curtea împăratului... că acolo are să se procopsească. ISPIRESCU, L. 231. M-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27. Pețitori, neguțitori... Ea să se căsătorească, Să se procopsească. PĂSCULESCU, L. P. 167. ◊ Fig. S-a procopsit ca dracu-n spini (= a pățit-o rău). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să ajungă la o situație bună, a face pe cineva fericit, bogat. Am venit să te procopsesc Să-ți dau galbeni cît oi vrea. PĂSCULESCU, L. P. 298. ◊ (Glumeț) Pe chir Behehe, împăratul... îl lăsă pe seama lupului, ca dînsul să-l procopsească cum va ști. ODOBESCU, S. III 242. L-a lăudat, de l-a procopsit. PANN, P. V. I 166. 2. (Rar) A învăța, a se instrui. (Atestat în forma pricopsi) Venise la Fălticeni să se pricopsească de învățătură. CREANGĂ, A. 83. – Variantă: pricopsi vb. IV.

PROCOPSIT, -Ă, procopsiți, -te, adj. 1. Îmbogățit (mai ales fără muncă); ajuns. Acest bun prieten. nerăbdător să mă vază și pe mine procopsit. GALACTION, O. I 30. A primit întîia arvună din mîinile grase și roșii ale lui Struțescu, pielar angrosist din Severin, procopsit în afaceri. BASSARABESCU, S. N. 130. 2. Instruit, priceput, învățat. Voia țiganul să se arate că adică e procopsit, știe cîntece străine. GANE, N. III 173. În vreme de o lună soborul s-a adunat... toți oameni cuvioși foarte procopsiți. NEGRUZZI, S. I 226. ◊ (Ironic) Ce? tu socoți că ești mai procopsită decît noi? SBIERA, P. 45. (Substantivat) Aș fi voit s-o citesc, se oțărî Stanca supărată de glumă. Să cunosc și eu ce ascunzișuri are procopsită. SADOVEANU, M. C. 163. – Variantă: pricopsit, -ă adj.

A PROCOPSI ~esc tranz. A face să se procopsescă. [Var. a pricopsi] /<ngr. prókopsa

A SE PROCOPSI mă ~esc intranz. 1) A-și crea o situație bună în viață (fără a o merita); a se căpătui. 2) înv. A acumula cunoștințe; a învăța; a se instrui. [Var. a se procopsi] /<ngr. prókopsa

pricopsì v. Mold. 1. a se procopsi (mai ales sub raportul material): oameni procopsiți și mai ales pricopsiți AL.; 2. fig. (și ironic) a păți rău ceva. [Diferențiare, fonetică și semantică, dela procopsì].

procopsì v. 1. a învăța: s’a procopsit la școală; 2. a căpătui: vrea să-și procopsească pe toți veneticii lui ISP.; 3. (ironic) a glorifica: l’a lăudat de l’a procopsit! PANN; 4. a se alege cu ceva, a se folosi: dacă e așa, apoi ne-am procopsit! [Gr. mod. PROKOPTO (aorist PROKOPSA), a profita, a face progrese, a se perfecționa (de unde și forma paralelă Mold. pricopsì)].

procopsit a. erudit, instruit: procopsit în toate învățăturile.

procopsésc și (est) pricopsésc v. tr. (ngr. pro-kópto, progresez, aor. prókopsa, de unde și sîrb. prokopsati). Fam. Căpătuĭesc, pun într’o situațiune bună: acest tată șĭ-a procopsit toțĭ copiiĭ. L-a lăudat de l-a procopsit!, expresiune ironică față de o laudă care face maĭ mult răŭ de cît bine. V. refl. Ajung bine, mă înțolesc, mă aleg cu ceva bun: omu harnic se procopsește. Ne-am procopsit! (ngr. tó prokópsamen), expresiune ironică față de un fĭasco, ca și halal!

procopsít și (est) pricopsít, -ă adj. Fam. Care s’a procopsit, a ajuns într’o situațiune fericită. Măĭ procopsitule! Procopsitu cela!, expresiunĭ ironice adresate unuĭ neprocopsit, unuĭ păcătos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!pricopsi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsesc, 3 sg. pricopsește, imperf. 1 pricopseam; conj. prez. 1 sg. să pricopsesc, 3 să pricopsească

!pricopsi/procopsi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricopsesc/procopsesc, imperf. 3 sg. pricopsea/procopsea; conj. prez. 3 să pricopsească/să procopsească

procopsi/pricopsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. procopsesc/pricopsesc, imperf. 3 sg. procopsea/pricopsea; conj. prez. 3 sg. și pl. procopsească/pricopsească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICOPSIT adj. v. abil, ager, citit, deștept, dibaci, erudit, ingenios, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, învățat, meșter, priceput, savant.

PRICOPSIT adj. bogat, căpătuit, chivernisit, îmbogățit, înavuțit, înstărit, (pop. și depr.) ajuns. (Un om ~.)

pricopsit adj. v. ABIL. AGER. CITIT. DEȘTEPT. DIBACI. ERUDIT. INGENIOS. INTELIGENT. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. ÎNVĂȚAT. MEȘTER. PRICEPUT. SAVANT.

PRICOPSI vb. v. avansa, dezvolta, evolua, instrui, înainta, învăța, progresa, propăși, studia.

pricopsi vb. v. AVANSA. DEZVOLTA. EVOLUA. INSTRUI. ÎNAINTA. ÎNVĂȚA. PROGRESA. PROPĂȘI. STUDIA.

PRICOPSI vb. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înavuți, a se înstări, a parveni. (S-a ~ prin mijloace necinstite.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

procopsi (procopsesc, procopsit), vb.1. A instrui, a educa, a forma. – 2. A îmbogăți. – 3. (Refl.) A profita, a trage folos, a se căpătui. – Var. pricopsi. Mr. procupsescu, prucupsire, megl. pricupțés, pricupțiri. Ngr. προϰόπτω, viitor προϰόφω, în parte prin intermediul bg., sb., cr. prokopsati (Miklosich, Fremdw., 120; Murnu, 47; Vasmer, Gr., 124). – Der. procopseală, s. f. (instrucție, educație, pregătire; știință, cunoștințe; bogăție); nepricopsit, adj. (limitat, nepriceput, imbecil).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pricopsit, ă, pricopsiți, -te adj. (pop.) 1. ajuns la o situație materială foarte bună 2. îmbogățit fără muncă

pricopsi, pricopsesc (pop.) v. r. a ajunge la o situație materială foarte bună

Intrare: pricopsi / procopsi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricopsi
  • pricopsire
  • pricopsit
  • pricopsitu‑
  • pricopsind
  • pricopsindu‑
singular plural
  • pricopsește
  • pricopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricopsesc
(să)
  • pricopsesc
  • pricopseam
  • pricopsii
  • pricopsisem
a II-a (tu)
  • pricopsești
(să)
  • pricopsești
  • pricopseai
  • pricopsiși
  • pricopsiseși
a III-a (el, ea)
  • pricopsește
(să)
  • pricopsească
  • pricopsea
  • pricopsi
  • pricopsise
plural I (noi)
  • pricopsim
(să)
  • pricopsim
  • pricopseam
  • pricopsirăm
  • pricopsiserăm
  • pricopsisem
a II-a (voi)
  • pricopsiți
(să)
  • pricopsiți
  • pricopseați
  • pricopsirăți
  • pricopsiserăți
  • pricopsiseți
a III-a (ei, ele)
  • pricopsesc
(să)
  • pricopsească
  • pricopseau
  • pricopsi
  • pricopsiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • procopsi
  • procopsire
  • procopsit
  • procopsitu‑
  • procopsind
  • procopsindu‑
singular plural
  • procopsește
  • procopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • procopsesc
(să)
  • procopsesc
  • procopseam
  • procopsii
  • procopsisem
a II-a (tu)
  • procopsești
(să)
  • procopsești
  • procopseai
  • procopsiși
  • procopsiseși
a III-a (el, ea)
  • procopsește
(să)
  • procopsească
  • procopsea
  • procopsi
  • procopsise
plural I (noi)
  • procopsim
(să)
  • procopsim
  • procopseam
  • procopsirăm
  • procopsiserăm
  • procopsisem
a II-a (voi)
  • procopsiți
(să)
  • procopsiți
  • procopseați
  • procopsirăți
  • procopsiserăți
  • procopsiseți
a III-a (ei, ele)
  • procopsesc
(să)
  • procopsească
  • procopseau
  • procopsi
  • procopsiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • precopsi
  • precopsire
  • precopsit
  • precopsitu‑
  • precopsind
  • precopsindu‑
singular plural
  • precopsește
  • precopsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • precopsesc
(să)
  • precopsesc
  • precopseam
  • precopsii
  • precopsisem
a II-a (tu)
  • precopsești
(să)
  • precopsești
  • precopseai
  • precopsiși
  • precopsiseși
a III-a (el, ea)
  • precopsește
(să)
  • precopsească
  • precopsea
  • precopsi
  • precopsise
plural I (noi)
  • precopsim
(să)
  • precopsim
  • precopseam
  • precopsirăm
  • precopsiserăm
  • precopsisem
a II-a (voi)
  • precopsiți
(să)
  • precopsiți
  • precopseați
  • precopsirăți
  • precopsiserăți
  • precopsiseți
a III-a (ei, ele)
  • precopsesc
(să)
  • precopsească
  • precopseau
  • precopsi
  • precopsiseră
Intrare: pricopsit / procopsit
pricopsit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricopsit
  • pricopsitul
  • pricopsitu‑
  • pricopsi
  • pricopsita
plural
  • pricopsiți
  • pricopsiții
  • pricopsite
  • pricopsitele
genitiv-dativ singular
  • pricopsit
  • pricopsitului
  • pricopsite
  • pricopsitei
plural
  • pricopsiți
  • pricopsiților
  • pricopsite
  • pricopsitelor
vocativ singular
plural
procopsit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procopsit
  • procopsitul
  • procopsitu‑
  • procopsi
  • procopsita
plural
  • procopsiți
  • procopsiții
  • procopsite
  • procopsitele
genitiv-dativ singular
  • procopsit
  • procopsitului
  • procopsite
  • procopsitei
plural
  • procopsiți
  • procopsiților
  • procopsite
  • procopsitelor
vocativ singular
plural
precopsit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricopsit, pricopsi / procopsit, procopsiadjectiv

popular
  • 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acest bun prieten... nerăbdător să mă vază și pe mine procopsit. GALACTION, O. I 30. DLRLC
    • format_quote A primit întîia arvună din mîinile grase și roșii ale lui Struțescu, pielar angrosist din Severin, procopsit în afaceri. BASSARABESCU, S. N. 130. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. DEX '09 DEX '98
  • 2. Învățat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Voia țiganul să se arate că adică e procopsit, știe cîntece străine. GANE, N. III 173. DLRLC
    • format_quote În vreme de o lună soborul s-a adunat... toți oameni cuvioși foarte procopsiți. NEGRUZZI, S. I 226. DLRLC
    • format_quote ironic Ce? tu socoți că ești mai procopsită decît noi? SBIERA, P. 45. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Aș fi voit s-o citesc, se oțărî Stanca supărată de glumă. Să cunosc și eu ce ascunzișuri are procopsita. SADOVEANU, M. C. 163. DLRLC
etimologie:
  • vezi pricopsi DEX '98 DEX '09

pricopsi, pricopsesc / procopsi, procopsescverb

popular
  • 1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbogăți
    • format_quote Îi zise să se ducă la curtea împăratului... că acolo are să se procopsească. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
    • format_quote M-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27. DLRLC
    • format_quote Pețitori, neguțitori... Ea să se căsătorească, Să se procopsească. PĂSCULESCU, L. P. 167. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face pe cineva bogat, fericit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am venit să te procopsesc Să-ți dau galbeni cît oi vrea. PĂSCULESCU, L. P. 298. DLRLC
      • format_quote glumeț Pe chir Behehe, împăratul... îl lăsă pe seama lupului, ca dînsul să-l procopsească cum va ști. ODOBESCU, S. III 242. DLRLC
      • format_quote glumeț L-a lăudat, de l-a procopsit. PANN, P. V. I 166. DLRLC
    • chat_bubble figurat S-a procopsit ca dracu-n spini = a pățit-o rău. DLRLC
  • 2. A se instrui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venise la Fălticeni să se pricopsească de învățătură. CREANGĂ, A. 83. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.