PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICINUITÓR adj. producător, provocator. (Cauză ~oare de tulburări.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICINUITÓR s. v. autor, făptaș, făptuitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricinuitór adj. m., s. m. (sil. -nu-i-), pl. pricinuitóri; f. sg. și pl. pricinuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICINUITOÁRE s. v. acuzativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink