3 definiții pentru pricinitor
Explicative DEX
pricinitor, ~oare a [At: N. COSTIN, ap. LET.2 I, 385 / V: ~năt~ / Pl: ~i, ~oare / E: pricini + -tor] 1 (Îvr) Pricinuitor. 2 (Înv; îf pricinător) Care poate aduce neplăceri Si: compromițător.
pricinător, ~oare a vz pricinitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pricinitor, pricinitoare, adj. (înv.) 1. pricinuitor, cel care cauzează. 2. (în forma: pricinător) care poate aduce neplăceri; compromițător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pricinitor
pricinitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pricinător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)