PRICINÁȘ, -Ă, pricinași, -e, s. m. și f., adj.(Pop.) 1. S. m. și f., adj. (Om) certăreț. 2. S. m. și f. Împricinat, inculpat; făptaș, vinovat. – Pricină + suf. -aș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICINÁȘ ~ă (~i, ~e) m. și f. pop. 1) Persoană înclinată să caute pricină (ceartă); om gâlcevitor; cârcotaș. 2) v. ÎMPRICINAT. /pricină + suf. ~aș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICINÁȘ adj., s. v. arțăgos, certăreț, gâlcevitor, scandalagiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICINÁȘ s., adj. v. acuzat, inculpat, împricinat, învinuit, pârât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricináș s. m., adj. m., pl. pricináși; f. sg. pricináșă, g.-d. art. pricináșei, pl. pricináșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împricinát, -ă adj. și s. Care are o pricină [!], un proces: advocatu l-a apărat pe împricinat. – Și pricinaș, maĭ vechĭ și împricinaș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink