PRICHINDÉL, prichindei, s. m. Om mic de statură, de obicei vioi și poznaș. ♦ Copil mic (sprinten și zburdalnic); pici. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICHINDÉL ~i m. 1) Om de statură mică, isteț și poznaș (mai ales în basmele populare). 2) Copil mic; prâslea; puradel. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICHINDÉL s. v. puști.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prichindél s. m., pl. prichindéi, art. prichindéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink