2 definiții pentru pricăjitură
Explicative DEX
pricăjitură sf [At: BIBLIA (1688), 2562/37 / Pl: ~ri / E: pricăji + -tură] 1 (Îvr) Josnicie. 2 Ființă pipernicită și debilă.
Arhaisme și regionalisme
pricăjitură, pricăjituri, s.f. (înv.) josnicie, ticăloșie, infamie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pricăjitură
pricăjitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||