PRICĂJÍT, -Ă, pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍT adj. v. pipernicit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, scheletic, sfrijit, slab, supărat trist.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍT adj., s. v. afurisit, bleg, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, lepros, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, rău, stupid, ticălos, tont, tontălău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjésc, imperf. 3 sg. pricăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pricăjit, -ă, pricăjiți, -te adj. (pop.) care a rămas mic / nedezvoltat
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink