PRICĂJÍRE s v. pângărire, profanare, spurcare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricăjíre, pricăjíri, s.f. 1. (reg.) pângărire, întinare, murdărire. 2. (înv. și reg.) necăjire.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRICĂJÍ vb. v. batjocori, compromite, dezonora, jegoși, mânji, murdări, necinsti, păta, terfeli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pricăjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjésc, imperf. 3 sg. pricăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink