2 definiții pentru pricăjiciune
Explicative DEX
pricăjiciune sf [At: CORESI, EV. 217 / Pl: ~ni / E: pricăji + -(i)ciune] (Îvr) Pângărire.
Arhaisme și regionalisme
pricăjiciune, pricăjiciuni, s.f. (înv.) pângărire, întinare, murdărire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pricăjiciune
pricăjiciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||