PREZUMÁRE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prezumáre s. f., pl. prezumări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZUMÁ, prezúm, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZUMÁ vb. I. tr. (Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i. prezúm. / < fr. présumer, cf. lat. praesumere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZUMÁ vb. tr. a presupune; a estima. (< fr. présumer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZUMÁ vb. v. crede, deduce, presupune, socoti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prezumá vb., ind. prez. 1 sg. prezúm, 3 sg. și pl. prezúmă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink