2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

PREZUMARE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.

PREZUMARE s. f. (Livr.) Presupunere; estimare. – V. prezuma.

prezumare sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: prezuma] (Liv) 1 Presupunere. 2 Estimare.

PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer.

PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (Livr.) A presupune (1); a estima. – Din fr. présumer.

prezuma [At: CR (1848), 142/73 / Pzi: prezum, (rar) ~mez / E: fr présumer] 1-2 vtr (Liv) A presupune. 3-4 vtr (Liv) A estima. 5 vi (Nob) A avea o părere bună despre cineva sau ceva.

PREZUMA, prezum, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A presupune, a socoti ca probabil ceva.

PREZUMA vb. I. tr. (Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i. prezum. / < fr. présumer, cf. lat. praesumere].

PREZUMA vb. tr. a presupune; a estima. (< fr. présumer)

prezumà v. a judeca după unele probabilități, a presupune.

*prezúm, a v. tr. (fr. présumer, d. lat. prae-súmere, a lua din ainte. V. con-sum, re-zum). Presupun, judec pin inducțiune: orĭ-ce acuzat, în lipsă de probe, trebuĭe maĭ întîĭ să fie prezumat inocent. V. intr. Am bună părere: a prezuma prea mult de talentu tăŭ.

Ortografice DOOM

prezumare s. f., pl. prezumări

prezuma (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. prezum, 3 prezu; conj. prez. 1 sg. să prezum, 3 să prezume

prezuma (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 prezu

prezuma vb., ind. prez. 1 sg. prezum, 3 sg. și pl. prezu

Sinonime

PREZUMA vb. v. crede, deduce, presupune, socoti.

prezuma vb. v. CREDE. PRESUPUNE. SOCOTI.

Intrare: prezumare
prezumare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezumare
  • prezumarea
plural
  • prezumări
  • prezumările
genitiv-dativ singular
  • prezumări
  • prezumării
plural
  • prezumări
  • prezumărilor
vocativ singular
plural
Intrare: prezuma
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prezuma
  • prezumare
  • prezumat
  • prezumatu‑
  • prezumând
  • prezumându‑
singular plural
  • prezu
  • prezumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prezum
(să)
  • prezum
  • prezumam
  • prezumai
  • prezumasem
a II-a (tu)
  • prezumi
(să)
  • prezumi
  • prezumai
  • prezumași
  • prezumaseși
a III-a (el, ea)
  • prezu
(să)
  • prezume
  • prezuma
  • prezumă
  • prezumase
plural I (noi)
  • prezumăm
(să)
  • prezumăm
  • prezumam
  • prezumarăm
  • prezumaserăm
  • prezumasem
a II-a (voi)
  • prezumați
(să)
  • prezumați
  • prezumați
  • prezumarăți
  • prezumaserăți
  • prezumaseți
a III-a (ei, ele)
  • prezu
(să)
  • prezume
  • prezumau
  • prezuma
  • prezumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezumare, prezumărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi prezuma DEX '98 DEX '09

prezuma, prezumverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.