prezidențí, prezidențésc, vb. IV (înv.) a alege, a numi un președinte.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Rar) Președinte (1). – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZIDÉNT ~ți m. 1) Conducător al unei țări cu forma republicană de guvernământ; șef al statului; președinte. 2) Persoană care se află în fruntea unei instituții obștești sau științifice, a unei asociații sau organizații de mare importanță socială; conducător ales. /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZIDÉNT s.m. Președinte. [< fr. président].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZIDÉNT s. m. președinte. (< fr. président)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZIDÉNT s. v. președinte.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prezidént s. m., pl. prezidénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink