PREZENTISM s. n. Tendință în filosofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism.

prezentism sn [At: DN³ / Pl: (rar) ~e / E: prezent + -ism] Tendință sau orientare în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și aspirațiilor prezentului.

PREZENTISM s. n. Tendință în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. – Din engl. presentism.

PREZENTISM s.n. Tendință sau orientare în filozofie care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducînd știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalității și năzuințelor prezentului. [< prezent + -ism].

PREZENTISM s. n. tendință, orientare în filozofia istoriei care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective și autentice, reducând știința istoriei la o proiectare în trecut a mentalităților și năzuințelor prezentului. (< engl. presentism)

prezentism s. n. (filoz.) Tendință care neagă posibilitatea unei cunoașteri istorice obiective ◊ „Viitorismul, milenarist sau nu, este însă la fel de dăunător ca și prezentismul. Nu numai prezentul trebuie să dea din ce în ce mai mult viitorului, dar și viitorul trebuie să dea mereu mai mult prezentului.” Cont. 24 V 74 p. 4 (din prezent + -ism; DN3)

prezentism s. n.