3 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prezente sn vz prezent2

PREZENT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.

PREZENȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.

PREZENȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.

prezent2, ~ă [At: HELIADE, O. II, 46 / V: (rar) ~zinte a, (înv) ~e sn, ~zint (S și: ~esint) a, (pop) zent, zănt a / S și: ~ese~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr présent, lat praesens, -ntis, it presente] 1 sn (Îoc trecut sau viitor) Perioadă de timp variabilă, concepută ca o durată distinctă între trecut și viitor, reprezentând actualitatea. 2 sn Timp actual. 3 sn Epocă actuală Si: contemporaneitate. 4 sn (Pex) Situație actuală Si: actualitate. 5 sn (Îlav) În (sau, rar, de) ~ În momentul de față. 6 sn (Îal) În zilele noastre Si: acum, azi. 7 sn (Grm) Timp al verbului care arată o acțiune în curs de desfășurare, simultană cu momentul vorbirii sau de durată. 8 sn (Grm; îs) ~ istoric Prezent2 (1) cu valoare de perfect, care se folosește mai ales în narațiuni, pentru a da operei o forță de evocare mai pregnantă. 9 sn (Îs) ~ gnomic Prezent2 (1) care arată că o acțiune se îndeplinește indiferent de timp. 10-11 a (D. fenomene, procese, unități de timp etc. sau manifestări, acțiuni ale oamenilor; îoc trecut sau viitor) Care (se desfășoară sau) există în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care acesta se referă. 12 a (D. fenomene, procese, unități de timp etc. sau manifestări, acțiuni ale oamenilor) Care se desfășoară în momentul de față Si: actual, contemporan. 13 a Despre care este vorba acum Si: de față. 14 a (D. acte normative, documente administrative etc.; îoc anterior, fost) Care este în vigoare astăzi. 15 a (D. oameni; îoc absent) Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care acesta se referă. 16 a (D. oameni; îoc absent) Despre care se vorbește Si: de față, (grî) paron. 17 i Cuvânt prin care cel strigat răspunde la un apel nominal. 18 a (Rar) Atent. 19 (Rar) a Activ. 20 a (D. abstracte) La care cineva se gândește. 21 a (D. abstracte) Pe care cineva îl simte la un moment dat.

prezență sf [At: CANTEMIR, ap. ROSETTI – CAZACU, I. L. R. I, 310 / V: (înv) ~ție, ~zin~ / S și: ~ese~, ~esin~ / Pl: (rar) ~țe / E: fr présence, lat praesentia] 1 (Îoc absență) Aflare în același loc cu ceva sau cu cineva Si: (înv) preființă. 2 (Pex; ccr) Entitate. 3 (Spc; ccr) Ființă care se remarcă prin activitatea desfășurată într-un anumit domeniu. 4 (Îs) Condică (sau caiet, listă etc.) de ~ Registru, caiet, listă etc. în care semnează cei care se află la serviciu, la un curs, la o ședință etc. 5 (Îlpp) În ~ța (cuiva) În fața cuiva. 6 (Îe) (A avea) ~ de spirit A acționa repede și la timp în împrejurări dificile și neprevăzute.

PREZENT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.

PREZENT3, -Ă, prezenți, -te, adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul; de față. Ai fost colaboratorul îndoielii și bănuielilor mele, prezente încă pe manuscris. ARGHEZI, P. T. 168 Aceia nu veniseră să fie prezenți ca să se arate și să fie văzuți. C. PETRESCU, C. V. 300. ◊ Expr. Prezent! formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ◊ (Substantivat) Toți cei prezenți la adunare. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în timpul la care se referă el; contemporan. Icoanele și senzațiile trecutului se amestecă cu cele prezente. SADOVEANU, O. VIII 204. – Variantă; (învechit) prezinte (PAS, L. X 131) adj. invar.

PREZENT1 s. n. 1. Timpul actual; p. ext. situația actuală. E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. Loc. adv. În prezent = azi, acum, în acest moment. În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. 2. (Gram.) Timpul verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este independentă de momentul manifestării ei. Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent.Prezent istoric = prezentul cu valoare de perfect, care se întrebuințează deseori în narațiune pentru a da o mai mare forță de evocare a faptelor.

PREZENȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc, într-un timp anumit. Acum vă las, fiindcă nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201. Prezența lui Raul Brumaru continua să-l sîcîie. REBREANU, R. I 174. ◊ Listă (sau caiet) de prezență = listă (sau caiet) în care semnează cei prezenți la un curs, la o ședință etc. Condică de prezență v. condică.Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind cineva de față; în fața, înaintea cuiva. Acasă la d. Zdharia Duhu și în prezența mătușii Ruxanda. C. PETRESCU, A. 454. Mergeți dar să-i aduceți în prezența noastră. ALECSANDRI, T. I 409. ◊ Expr. A face act de prezență v. act. Prezență de spirit = însușirea cuiva de a-și păstra stăpînirea de sine, de a face față imediat unei situații neașteptate; sînge rece. Un bărbat, chiar cînd e numai abia trecut de vîrsta copilăriei, are alți ochi și altă prezență de spirit în asemenea împrejurări. C. PETRESCU, C. V. 171. Dacă Rudolf n-avea prezență de spirit, ori intra ea subt roate, ori intram și ne răsturnam noi în șanț. REBREANU, R. I 154. Parcă n-ai ști că e deștept, are prezență de spirit, are curajul opiniei. MIRONESCU, S. A. 108. ♦ Realitate nemijlocită. Aur și oameni. Aceste două prezențe au făcut ca niște munți mai mici, mai puțin prăpăstioși, să întreacă în glorie și în dezlănțuiri de evenimente toate celelalte masive din lanțul impresionant al Carpaților. BOGZA, Ț. 9. Și visurile lui erau chinuite de această prezență misterioasă și înăbușitoare. C. PETRESCU, C. V. 137.

PREZENT, -Ă adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de față. ♦ Care există în timpul de față; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situația actuală. 2. Timp care arată că acțiunea unui verb se desfășoară în momentul de față. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în narațiuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].

PREZENȚĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ◊ Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sînge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].

PREZENT, -Ă I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieții vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan. ◊ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situația actuală. 2. timp verbal care exprimă o acțiune ce se desfășoară în momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, în narațiuni. (< fr. présent, lat. praesens)

PREZENȚĂ s. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. ♦ ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia)

PREZENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este de față; aflat acolo unde se vorbește sau se face ceva. ◊ ~! formulă de răspuns a celui care este) aici! de față! 2) (despre acțiuni, procese) Care are loc în timpul de față; actual. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent

PREZENT2 n. 1) Perioadă actuală. ◊ În ~ în momentul de față; acum. 2) gram. Timp al verbului care indică că acțiunea are loc în momentul vorbirii. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent

PREZENȚĂ ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ◊ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile. În ~a cuiva de față cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politețe). /<fr. présence

prezent a. 1. care se află în locul despre care se vorbește; 2. care există acum: moment prezent. ║ n. 1. timpul actual: prezentul și viitorul; 2. Gram. timp ce arată că acțiunea se face acum.

prezență f. existența cuiva într’un fel indicat; în prezență, fig. în fața cuiva; prezență de spirit, vioiciunea minții ce ne face să lucrăm sau să spunem pe dată ceeace e mai oportun; jeton de prezență, sumă atribuită membrilor unor societăți când asistă la ședință.

1) *prezént, -ă adj. (lat. prae-sens, -séntis, d. prae-esse, a fi înainte saŭ de față. V. ab-sent). De față, care se vede și e în locu în care se vorbește saŭ se face ceva: a fi prezent la apel, prezentu dicționar. Care există în acest timp, actual: timpu prezent. S. m. pl. Ceĭ prezențĭ, lumea care e aicĭ (în opoz. cu ceĭ absențĭ): prezențiĭ n’aŭ defecte! S. f. Scrisoare prezentă: pin prezenta te anunț că am plecat. S. n., pl. e. Timpu prezent: ceĭ maĭ mulțĭ se gîndesc numaĭ la prezent (fr. présent, subst. verbal d. présenter, a prezenta). Cadoŭ, dar. Gram. Primu timp verbal al fiecăruĭ mod, timpu care arată acțiunea care se face acuma, în opoz. cu trecutu și viitoru, precum sînt față de am fost și voĭ fi. – Fals prezinte.

*prezénță f., pl. e (lat. praesentia). Faptu de a asista, de a fi prezent: prezența comandantuluĭ inspira încredere soldaților. A face act de prezență, a te arăta numaĭ ca să nu se zică că n’aĭ venit și a pleca apoĭ. Jeton de prezență, sumă atribuită membrilor unor societățĭ cînd participă la ședințe. Prezență de spirit, curaj în pericul, vioicĭune de minte care face să spuĭ orĭ să facĭ ceĭa ce trebuĭe la nevoĭe. În prezență, în față, față de: solemnitatea s’a făcut în prezența autorităților.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prezent1 adj. m., pl. prezenți; f. prezentă, pl. prezente

prezență s. f., g.-d. art. prezenței; pl. prezențe

prezent1 adj. m., pl. prezenți; f. prezentă, pl. prezente

prezență s. f., g.-d. art. prezenței; pl. prezențe

prezent adj. m., pl. prezenți; f. sg. prezentă, pl. prezente

prezență s. f., g.-d. art. prezenței; pl. prezențe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PREZENT adj., s. 1. adj. v. actual. 2. s. v. actualitate.

PREZENȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților...) 2. v. existență.

PREZENT adj., s. 1. adj. actual, contemporan, curent, (rar) momentan, (înv.) curgător, momentos. (Perioada ~, moda ~.) 2. s. actualitate, contemporaneitate. (Un ~ plin de făgăduințe.) 3. adj. existent. (Starea de lucruri ~.)

PREZENȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților...) 2. existență. (S-a semnalat ~ lor la mari adîncimi.)

Prezent ≠ absent, viitor, trecut

Prezență ≠ absență, lipsă

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prezent (prezentă), adj.1. De față, existent. – 2. (S. n.) Timp actual. – 3. (S. n. rar) Cadou, dar. Fr. présent.Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezență, s. f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PREZENT s. n. (< fr. présent, it. presente, lat. praesens, -tis): timp verbal (simplu sau compus) de bază al modurilor indicativ, conjunctiv, condițional-optativ-potențial, imperativ, prezumtiv și infinitiv, care exprimă o acțiune ce se desfășoară în momentul vorbirii. Este alcătuit la indicativ, conjunctiv și imperativ din radicalul invariabil sau variabil (total sau parțial) al verbului, la care se adaugă sufixul temporal zero sau sufixele temporale variabile -ez- și -eaz- (conj. I), -esc-, -eșt- și -easc-, -ăsc-, ășt- și -asc- (conj. a IV-a), asociate cu desinențele zero, -i, -e, -ă, zero, la persoanele I și a II-a singular și a III-a (singular și plural) + sufixele temporale variabile ă și a (conj, I), e (conj. a II-a și a III-a), i și î (conj. a IV-a), asociate cu desinențele m și ți, la persoanele I și a II-a plural: (să) cânt, (să) cânți, cântă, să cânte, (să) cântăm, (să) cântați, cântă, să cânte; (să) lucrez, (să) lucrezi, lucrează, să lucreze, (să) lucrăm, (să) lucrați, lucrează, să lucreze; (să) tac, (să) taci, tace, să tacă, (să) tăcem, (să) tăceți, tac, să tacă; (să) fac, (să) faci, face, să facă, (să) facem, (să) faceți, fac, să facă; (sa) vin, (să) vii, vine, să vină, (să) venim, (să) veniți, vin, să vină; (să) sosesc, (să) sosești, sosește, să sosească, (să) sosim, (să) sosiți, sosesc, să sosească; (să) cobor, (să) cobori, coboară, să coboare, (să) coborâm, (să) coborâți, coboară, să coboare; (să) hotărăsc, (să) hotărăști, hotărăște, să hotărască, (să) hotărâm, (să) hotărâți, hotărăsc, să hotărască. La condițional-optativ-potențial este alcătuit din formele specializate de prezent ale auxiliarelor morfologice a avea și a vrea: aș, ai, ar, am, ați, ar + infinitivul verbului de conjugat (lipsit de morfemul a): aș cânta, aș lucra, aș tăcea, aș face, aș veni, aș sosi, aș coborî, aș hotărî etc. La prezumtiv este alcătuit din paradigmele de viitor I, de conjunctiv invariabil și de condițional-optativ-potențial ale auxiliarului morfologic a fi + gerunziul verbului de conjugat: voi fi cântând, să fi cântând, aș fi cântând etc. La infinitiv este alcătuit din radicalul verbului precedat de morfemul a și urmat de sufixul modal al fiecărei conjugări (-a, -ea, -e, -i, -î): a cânta, a lucra, a tăcea, a face, a veni, a sosi, a coborî, a hotărî.~ gnomic (etern): p. indicativului care exprimă o acțiune ce se îndeplinește indiferent de timp. Este caracteristic legilor, definițiilor, maximelor și proverbelor care exprimă adevăruri cu caracter permanent: „Apa îngheață la zero grade”, „Oamenii se nasc, trăiesc și mor”, „Apa trece, pietrele rămân.” ◊ ~ istoric (narativ, dramatic): p. al indicativului folosit în narațiuni ca mijloc de dinamizare (de dramatizare) a procesului, cu semnificație temporală de perfect compus, ca în exemplul „...mărinimosul domn cheamă în ajutoru-i protecția mântuitoare... smulge o secure ostășească de la un soldat, se aruncă în coloana vrăjmașă... doboară pe toți cei ce se încearcă a-i sta împotrivă, ajunge pe Caraiman-Pașa, îi zboară capul, izbește și pe alte capete... și... se întoarce la ai săi plin de trofee și fără a fi rănit” (N. Bălcescu). ◊ ~ iterativ: p. al indicativului însoțit de determinări temporale care ajută la exprimarea ideii de repetare a procesului la anumite intervale, ca în exemplul „Iarna viscolu-l ascult” (M. Eminescu). ◊ ~ descriptiv: p. al indicativului folosit în descrierile poetice de natură, cu semnificație temporală de imperfect, ca în exemplul „Umbre mari răsar pe cale, / Ziua moare după culmi...” (G. Coșbuc).

Intrare: prezent (adj.)
prezent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezent
  • prezentul
  • prezentu‑
  • prezentă
  • prezenta
plural
  • prezenți
  • prezenții
  • prezente
  • prezentele
genitiv-dativ singular
  • prezent
  • prezentului
  • prezente
  • prezentei
plural
  • prezenți
  • prezenților
  • prezente
  • prezentelor
vocativ singular
plural
prezint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
adjectiv invariabil (I9)
Surse flexiune: DLRLC
  • prezinte
zănt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zent
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prezent (timp)
prezent2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezent
  • prezentul
  • prezentu‑
plural
  • prezenturi
  • prezenturile
genitiv-dativ singular
  • prezent
  • prezentului
plural
  • prezenturi
  • prezenturilor
vocativ singular
plural
prezente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: prezență
prezență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prezență
  • prezența
plural
  • prezențe
  • prezențele
genitiv-dativ singular
  • prezențe
  • prezenței
plural
  • prezențe
  • prezențelor
vocativ singular
plural
prezenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prezință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prezent, prezentăadjectiv

  • 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: absent
    • format_quote Ai fost colaboratorul îndoielii și bănuielilor mele, prezente încă pe manuscris. ARGHEZI, P. T. 168. DLRLC
    • format_quote Aceia nu veniseră să fie prezenți ca să se arate și să fie văzuți. C. PETRESCU, C. V. 300. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Toți cei prezenți la adunare. DLRLC
    • 1.1. (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      sinonime: interjecție
    • 1.2. Existent. DEX '09 DEX '98
      sinonime: existent
  • 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; care se petrece chiar acum, în momentul de față. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Icoanele și senzațiile trecutului se amestecă cu cele prezente. SADOVEANU, O. VIII 204. DLRLC
    • 2.1. De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. DEX '09 DEX '98
etimologie:

prezent, prezenturisubstantiv neutru

(numai) singular
  • 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E... același dor de a înfățișa neamul cît mai mare în trecut, spre a afla mîngîiere pentru prezent. IORGA, E. II 4. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Situație actuală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Au prezentul nu ni-i mare? N-o să-mi dea ce o să cer? N-o să aflu într-ai noștri vreun falnic juvaer? EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În prezent = acum, azi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: acum azi
      • format_quote În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte, Ci-ntr-o clipă gîndu-l duce mii de veacuri înainte. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
  • 2. gramatică Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Propoziția «eu citesc o carte» are verbul la prezent. DLRLC
    • 2.1. Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

prezență, prezențesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Acum vă las, fiindcă nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. V. 201. DLRLC
    • format_quote Prezența lui Raul Brumaru continua să-l sîcîie. REBREANU, R. I 174. DLRLC
    • 1.1. Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Un bărbat, chiar cînd e numai abia trecut de vîrsta copilăriei, are alți ochi și altă prezență de spirit în asemenea împrejurări. C. PETRESCU, C. V. 171. DLRLC
      • format_quote Dacă Rudolf n-avea prezență de spirit, ori intra ea subt roate, ori intram și ne răsturnam noi în șanț. REBREANU, R. I 154. DLRLC
      • format_quote Parcă n-ai ști că e deștept, are prezență de spirit, are curajul opiniei. MIRONESCU, S. A. 108. DLRLC
    • 1.3. Existență. DEX '09 DEX '98
      sinonime: existență
      • format_quote Aur și oameni. Aceste două prezențe au făcut ca niște munți mai mici, mai puțin prăpăstioși, să întreacă în glorie și în dezlănțuiri de evenimente toate celelalte masive din lanțul impresionant al Carpaților. BOGZA, Ț. 9. DLRLC
      • format_quote Și visurile lui erau chinuite de această prezență misterioasă și înăbușitoare. C. PETRESCU, C. V. 137. DLRLC
      • diferențiere Realitate nemijlocită. DLRLC
    • 1.4. Manifestare a unei personalități (de prestigiu). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acasă la d. Zaharia Duhu și în prezența mătușii Ruxanda. C. PETRESCU, A. 454. DLRLC
      • format_quote Mergeți dar să-i aduceți în prezența noastră. ALECSANDRI, T. I 409. DLRLC
    • chat_bubble A face act de prezență. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.