PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ◊ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugrăvi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. înfățișa. 12. a se înfățișa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. v. constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREZENTÁ prezínt tranz. 1) A aduce în prezența (cuiva), menționând numele și alte informații, pentru a face să fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune în față; a înfățișa; a arăta. ◊ ~ arma a mânui arma într-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrări, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunând vederii sau făcând cunoscut conținutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentații etc.) A face cunoscut publicului (interpretând, expunând etc.). 5) (candidați) A face să fie înscris în calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. présenter, lat. praesentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PREZENTÁ mă prezínt intranz. 1) (despre persoane) A apărea în propria persoană (în fața unei autorități); a-și face apariția personal (undeva); a se înfățișa; a compărea. 2) A apărea sub un anumit aspect, într-o formă concretă (ca alt obiect sau persoană); a se înfățișa. ◊ ~ bine (sau rău) a produce (la prima vedere) o impresie bună (sau rea). /<fr. présenter, lat. praesentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. I. 1. refl., tr. A apărea sau a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripții pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezínt, 3,6 prezintă. / < fr. pésenter, cf. lat. praesentare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. I. tr., refl. 1. a apărea, a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfățișare etc. 2. a înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< fr. présenter, lat. praesentare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezentá vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 sg. și pl. prezíntă, 1 pl. prezentăm
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT², -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT¹, prezente, s. n. (Înv.) Dar, cadou. – Din fr. présent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént¹ adj. m., pl. prezénți; f. prezéntă, pl. prezénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént² (timp) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént³ (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT s. v. atenție, cadou, dar, surpriză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ s. 1. (înv.) asistență, parisie. (În ~ autorităților ...) 2. v. existență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prezent ≠ absent, viitor, trecut
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Prezență ≠ absență, lipsă
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT¹ ~tă (~ți, ~te) 1) Care este de față; aflat acolo unde se vorbește sau se face ceva. ◊ ~! formulă de răspuns a celui care este) aici! de față! 2) (despre acțiuni, procese) Care are loc în timpul de față; actual. /<lat. praesens, ~ntis, fr. présent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ ~e f. Faptul de a fi prezent undeva. ◊ Condică de ~ condică în care semnează persoanele prezente. ~ de spirit promptitudine în situațiile imprevizibile. În ~a cuiva de față cu cineva. A face act de ~ a asista undeva numai de formă (din datorie sau din politețe). /<fr. présence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT, -Ă adj. Care este în locul unde se află vorbitorul, care este de față. ♦ Care există în timpul de față; contemporan. // s.n. 1. Timpul prezent, actual; situația actuală. 2. Timp care arată că acțiunea unui verb se desfășoară în momentul de față. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, folosit uneori în narațiuni. [< fr. présent, it. presente, lat. praesens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ s.f. Faptul de a fi prezent într-un loc determinat. ◊ Prezență de spirit = promptitudine în a judeca sau în a acționa calm în împrejurări neprevăzute; sânge rece. [Cf. fr. présence, it. presenza, lat. praesentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT, -Ă I. adj. care se petrece, există etc. în timpul vieții vorbitorului, în momentul de față; actual, contemporan. ◊ (interj.) formulă de răspuns la un apel nominal. II. s. n. 1. timpul prezent, actual; situația actuală. 2. timp verbal care exprimă o acțiune ce se desfășoară în momentul vorbirii. ♦ ~ istoric = prezent cu valoare de perfect, în narațiuni. (< fr. présent, lat. praesens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ s. f. faptul de a fi prezent într-un anumit loc sau timp. ♦ ~ de spirit = promptitudine în a judeca sau acționa calm în împrejurări neprevăzute. (< fr. présence, lat. praesentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént adj. m., pl. prezénți; f. sg. prezéntă, pl. prezénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prezénță s. f., g.-d. art. prezénței; pl. prezénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént (prezéntă), adj. – 1. De față, existent. – 2. (S. n.) Timp actual. – 3. (S. n. rar) Cadou, dar. Fr. présent. – Der. prezenta, vb., din fr. présenter; prezență, s. f., din fr. présence; prezentabil, adj., din fr. présentable.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) *prezént, -ă adj. (lat. prae-sens, -séntis, d. prae-esse, a fi înainte saŭ de față. V. ab-sent). De față, care se vede și e în locu în care se vorbește saŭ se face ceva: a fi prezent la apel, prezentu dicționar. Care există în acest timp, actual: timpu prezent. S. m. pl. Ceĭ prezențĭ, lumea care e aicĭ (în opoz. cu ceĭ absențĭ): prezențiĭ n´aŭ defecte ! S. f. Scrisoare prezentă: pin [!] prezenta te anunț că am plecat. S. n., pl. e. Timpu prezent: ceĭ maĭ mulțĭ se gîndesc numaĭ la prezent (fr. présent, subst. verbal d. présenter, a prezenta). Cadoŭ, dar. Gram. Primu timp verbal al fiecăruĭ mod, timpu care arată acțiunea care se face acuma, în opoz. cu trecutu și viitoru, precum sînt față de am fost și voĭ fi. – Fals prezinte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) prezént, a -á v. tr. (lat. praesentare). Întind, ofer: a prezenta cuĭva pîne [!] și sare. Înfățișez, introduc: a prezenta un amic într´o societate. Înfățișez, ofer, arăt, am: natura prezenta un aspect încîntător. Arăt, expun: a prezenta tablourile și faptele în ordine. Întorc spre, arăt amenințînd: a prezenta cuĭva baĭoneta. Ofer, suscit: chestiunea prezentă [!] dificultățĭ. V. refl. Apar, vin, mă arăt: mă prezent la post, la apel. Apar, ĭes la iveală: o mulțime de dificultățĭ se prezentaŭ. A prezenta armele, a le ținea [!] vertical înaintea corpuluĭ în semn de onoare unuĭ șef orĭ drapeluluĭ. A se prezenta bine saŭ răŭ, a avea o aparență care inspiră încredere saŭ nu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*prezénță f., pl. e (lat. praesentia). Faptu de a asista, de a fi prezent: prezența comandantuluĭ inspira încredere soldaților. A face act de prezență, a te arăta numaĭ ca să nu se zică că n´aĭ venit și a pleca apoĭ. Jeton de prezență, sumă atribuită membrilor unor societățĭ cînd participă la ședințe. Prezență de spirit, curaj în pericul, vioicĭune de minte care face să spuĭ orĭ să facĭ ceĭa ce trebuĭe la nevoĭe. În prezență, în față, față de: solemnitatea s´a făcut în prezența autorităților.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink