Din totalul de 39 sunt afișate 20 definiții pentru prezent (adj.), prezenta, prezență   conjugări / declinări

PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ♦ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ, prezínt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face cunoscut celor de față, spunând numele, ocupația etc.; a face cunoștință (cu cineva); a (se) recomanda. ♦ Refl. A deveni prezent în memorie, a apărea în memorie ♦ Tranz. A înfățișa (publicului) un spectacol, aspectele unei activități, rezultatul unor cercetări etc. 2. Refl. A apărea, a se înfățișa într-un anumit loc sau în fața cuiva pentru a răspunde unei anumite obligații sau pentru a oferi ori a solicita ceva. ◊ Refl. și tranz. Spec. A (se) înfățișa la un examen, la un concurs, la alegeri etc. 3. Tranz. A pune înainte, a înmâna, a oferi, a da. ◊ Expr. A prezenta arma = a da onorul cu arma. 4. Tranz. (Despre lucruri supuse unei examinări) A avea o anumită însușire, caracteristică. ♦ Refl. A avea aparența de..., a se înfățișa ca... – Din fr. présenter, lat. praesentare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prezentá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 prezíntă, 1 pl. prezentắm
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. 1. a (se) recomanda, (înv.) a (se) sistisi. (Mă ~ Popescu; l-am ~ lui ...) 2. v. exprima. 3. v. transmite. 4. v. reprezenta. 5. v. oferi. 6. v. zugrăvi. 7. v. descrie. 8. v. povesti. 9. v. rosti. 10. v. preda. 11. v. înfățișa. 12. a se înfățișa. (Virusul se ~ sub formă de corpusculi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. v. constitui, fi, forma, însemna, reprezenta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PREZENTÁ prezínt tranz. 1) A aduce în prezența (cuiva), menționând numele și alte informații, pentru a face să fie cunoscut; a recomanda. 2) (obiecte) A pune în față; a înfățișa; a arăta. ◊ ~ arma a mânui arma într-un mod special pentru a da onorul. 3) (lucrări, proiecte, planuri etc.) A aduce spre examinare, expunând vederii sau făcând cunoscut conținutul (pe scurt). 4) (spectacole, emisiuni, reprezentații etc.) A face cunoscut publicului (interpretând, expunând etc.). 5) (candidați) A face să fie înscris în calitate de participant (la un concurs, la alegeri etc.). 6) A însemna prin sine; a constitui; a reprezenta. /<fr. présenter, lat. praesentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PREZENTÁ mă prezínt intranz. 1) (despre persoane) A apărea în propria persoană (în fața unei autorități); a-și face apariția personal (undeva); a se înfățișa; a compărea. 2) A apărea sub un anumit aspect, într-o formă concretă (ca alt obiect sau persoană); a se înfățișa. ◊ ~ bine (sau rău) a produce (la prima vedere) o impresie bună (sau rea). /<fr. présenter, lat. praesentare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. I. 1. refl., tr. A apărea sau a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. tr., refl. A se recomanda. 3. tr. A înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 4. tr. (Mil.) A prezenta arma = a mânui arma după anumite prescripții pentru a da onorul sau în cadrul unei ceremonii. [P.i. prezínt, 3,6 prezintă. / < fr. pésenter, cf. lat. praesentare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZENTÁ vb. I. tr., refl. 1. a apărea, a face să apară în fața cuiva, a (se) înfățișa. 2. a (se) recomanda. II. tr. 1. a avea, a constitui un anumit aspect, o înfățișare etc. 2. a înfățișa publicului sinteza unei activități, rezultatul unor cercetări, un program artistic sau muzical etc. 3. (mil.) a ~ arma = a mânui arma pentru a da onorul. (< fr. présenter, lat. praesentare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezentá vb., ind. prez. 1 sg. prezínt, 3 sg. și pl. prezíntă, 1 pl. prezentăm
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prezentà v. 1. a înfățișa, a oferi: a prezenta un buchet; 2. a introduce: a prezenta într´un cerc; 3. a întoarce către: a prezenta pieptul său inamicului; a prezenta armele, a ținea pușca drept înainte, în semn de onoare; 4. a arăta: a prezenta un aspect frumos; 5. fig. a expune: a prezenta faptele în ordine; 6. a apare înaintea cuiva: mi s’a prezentat ieri; 7. a se oferi: s´au prezentat mulți.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT1, prezenturi, s. n. (Înv.) Dar2, cadou. – Din fr. present.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă acesta; de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ♦ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. în prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT2, -Ă, prezenți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul: de față. ♦ (Cu valoare de interjecție) Formulă prin care cei de față răspund la apelul nominal. ♦ Existent. 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă; actual, contemporan; care se petrece chiar acum, în momentul de față. ♦ De care ești conștient, la care te gândești sau care te preocupă la un moment dat. II. S. n. 1. Perioadă de timp variabilă, concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor; epoca, timpul actual, contemporan; contemporaneitate; p. ext. situație actuală. ◊ Loc. adv. În prezent = azi, acum. 2. (Gram.) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de durată. ◊ Prezent istoric = prezent cu valoare de perfect, care se întrebuințează de obicei în narațiune pentru a da stilului o mai mare forță de evocare. – Din lat. praesens, -ntis, fr. présent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNT1, prezente, s. n. (Înv.) Dar, cadou. – Din fr. présent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZÉNȚĂ, prezențe, s. f. Faptul de a fi prezent undeva; existența cuiva sau a ceva într-un loc sau într-un timp anumit. ◊ Listă (sau caiet, condică) de prezență = listă (sau caiet, condică) în care semnează cei prezenți la un curs, la serviciu etc. Prezență de spirit = promptitudine demonstrată de cineva în împrejurări dificile sau neprevăzute. ◊ Loc. prep. În prezența (cuiva) = fiind de față (cineva); în fața, înaintea (cuiva). ♦ Existență. ♦ Manifestare a unei personalități (de prestigiu). – Din fr. présence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént1 adj. m., pl. prezénți; f. prezéntă, pl. prezénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént2 (timp) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezént3 (cadou) (înv.) s. n., pl. prezénturi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink