PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. Locuința unui preot paroh (catolic). – Din lat. presbyterium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos. 2. Casă parohială. 3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron. -riu. / cf. fr. presbytère, lat.bis. presbyterium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat. presbyterium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezbitériu s. n. [-riu pron. -riu], art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (sil. -ri-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

prezbitériu, prezbiterii s. n. 1. Casă parohială (catolică). 2. (Înv.) Parte a unei biserici creștine (între naos și altar) unde stau clericii în timpul oficierii slujbelor religioase. 3. (Înv.) Sfatul preoților unei comunități creștine; (la protestanți) corporație aflată în fruntea unei comunități bisericești. [Var.: prezbitér² s. n.] – Din fr. presbytère, lat. presbyterium.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink