PREZBÍT, -Ă, prezbiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de prezbitism. – Din fr. presbyte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZBÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (în opoziție cu miop) (despre persoane) Care suferă de prezbitism. /<fr. presbyte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZBÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de prezbitism. [< fr. presbyte, cf. gr. presbys – bătrân].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREZBÍT, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de prezbitism. (< fr. presbyte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prezbít adj. m., s. m., pl. prezbíți; f. sg. prezbítă, pl. prezbíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink