PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PREVARICAȚIÚNE ~i f. Eschivare gravă de la îndeplinirea obligațiilor de serviciu. [Sil. -ți-u-] /<fr. prévarication, lat. praevaricatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PREVARICAȚIÚNE s.f. (Rar) 1. Călcarea îndatoririlor de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. 2. Trădarea unei cauze. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. prévarication, lat. praevaricatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PREVARICAȚIÚNE s. f. abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. ◊ trădare a unei cauze, a unor interese care ar trebui apărate. (< fr. prévarication, lat. praevaricatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PREVARICAȚIÚNE s. (livr.) prevaricare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prevaricațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. prevaricațiúnii; pl. prevaricațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink