căutare avansată
5 definiții pentru „preumbla”   conjugări

PREUMBLÁ vb. I v. plimba.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PREUMBLÁ vb. I v. plimba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

preumblá, preúmblu, vb. I (inv. si pop.) 1. a (se) plimba. 2. (fig.) a indrepta, a arunca (privirea).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

preumblà v. 1. a (se) plimba: noaptea zei se preumbla ’n vesmintele lor dalbe EM.; 2. fig. a indrepta, a arunca ici si colea: a preumbla privirile sale asupra diferitelor obiecte. [Lat. PERAMBULARE, redus popular l-a primbla si plimba].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) plimb (vest și sud) și prímblu (est și nord), a v. tr. (lat. perámbulo, -lare. V. umblu). Duc de colo colo k să se distreze, k să se răcorească orĭ k să nu ostenească stînd loculuĭ: a plimba copiĭ (pe jos orĭ în trăsură), a plimba caiĭ. Iron. Degeaba plimbĭ cărțile l-a școală! V. refl. Merg încet k să mă distrez, k să mă liniștesc orĭ k să nu ostenesc stînd: mă plimb pin [!] casă, pin curte, pe stradă. Călătoresc de plăcere: s´a plimbat pin străinătate. – Vechĭ priumblu și premblu. În Maram. preîmblu, în Ban. preumblu. V. preport.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink