PRETORIÁN, -Ă (< lat.) adj. Care ține de pretor (1), al pretorului (1). ◊ Gardă p. = unitate militară pentru paza personală a împăratului (înființată de împăratul August, 27 î. Hr.-14 d. Hr.) și formată din nouă cohorte recrutate din voluntari italici. Erau încartiruiți în jurul Romei. Din anul 23, avându-l la comandă pe Seianus, au dobândit o influență militară crescândă în politică, deținând în Roma imperială un rol important, uneori decisiv, în impunerea împăraților. A fost desființată în timpul domniei lui Constantin cel Mare.