PRÉTORIȚĂ, pretorițe, s. f. Soția pretorului (3). – Pretor + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prétoriță s. f., g.-d. art. prétoriței; pl. prétorițe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink