PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. – Pretor + suf. -at.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETORÁT ~e n. 1) Funcție de pretor. 2) Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Sediul pretorului. /pretor + suf. ~at
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETORÁT s. n. (în vechea armată) autoritate militară deținută de pretor (2). (< pretor + -at)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pretorát s. n., pl. pretoráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink