pretextáre s. f., pl. pretextări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETEXTÁ, pretextez, vb. I. Tranz. A invoca un motiv (neîntemeiat sau neadevărat) pentru a justifica o acțiune, o atitudine; a se folosi de un pretext. – Din fr. prétexter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRETEXTÁ ~éz tranz. (motive, indispoziții, boli etc.) A invoca drept pretext. /<fr. prétexter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETEXTÁ vb. I. tr. A invoca un motiv, a se folosi de un pretext. [< fr. prétexter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETEXTÁ vb. tr. a invoca, a se folosi de un pretext. (< fr. prétexter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETEXTÁ vb. a invoca, (înv.) a pricinui, a propune, a proțăpi, (grecism înv.) a profasisi. (Ce motiv ai ~?)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pretextá vb., ind. prez. 1 sg. pretextéz, 3 sg. și pl. pretexteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink