10 definiții pentru pretext (pl. pretexte), pretext (pl. pretexturi)   declinări

PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. — Din fr. prétexte.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că... = pretinzând că... ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

pretéxt s. n., pl. pretéxte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÉXT s. 1. v. prilej. 2. cuvânt, motiv, (înv.) chip. (Sub ~ că ...) 3. v. motiv. 4. (fig.) sămânță. (~ de vorbă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÉXT ~e n. Cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul motiv al acțiunilor sale; prilej; motiv. /<fr. prétexte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÉXT s.n. Motiv aparent de care se folosește cineva pentru a ascunde adevăratul motiv al unui plan, al unei acțiuni. [Pl. -te, -turi. / < fr. prétexte, cf. lat. praetextus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETÉXT s. n. 1. motiv aparent invocat de cineva pentru a ascunde adevăratul motiv. 2. impuls, stimulent. ♦ sub ~ că = pe motiv că... (< fr. prétexte)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pretéxt s. n., pl. pretéxte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pretext n. cauză presupusă, motiv aparent ce servă a ascunde pe cel adevărat.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*pretéxt n., pl. e (lat. praetextus și praetextum, pretext, d. praetéxere, a țese înainte, a masca, a ascunde. V. text, țes). Motiv aparent pus în ainte [!] p. a-l ascunde pe cel adevărat: a găsi cuĭva un pretext ca să-l depărtezĭ. Supt [!] pretext că, pretinzînd că: supt pretext că-ĭ bolnav, n´a venit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink