PRETERMÍSIE s.f. Preterițiune. [Gen. -iei, var. pretermisiune s.f. / < lat. praetermissio, fr. prétermission].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETERMÍSIE s. f. preterițiune. (< lat. praetermissio, fr. prétermission)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETERMÍSIE s. v. preterițiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pretermísie s. f. (sil. -si-e), art. pretermísia (sil. -si-a), g.-d. art. pretermísiei; pl. pretermísii, art. pretermísiile (sil. -si-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink