PRETERÍT, preterite, s. n. (Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din fr. prétérit, lat. praeteritum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETERÍT n. gram. (în unele limbi) Timp al verbului care exprimă o acțiune terminată. /<fr. prétérit, lat. praeteritum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETERÍT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat. praeteritum, cf. fr. prétérit, germ. Präteritum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETERÍT s. n. timp verbal, în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. (< fr. prétérit, lat. praeteritum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

preterít s. m., pl. preteríte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink