pretendéntă s. f., pl. pretendénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETENDÉNT, -Ă, pretendenți, -te, subst. 1. S. m. și f. Persoană care tinde, aspiră să ajungă la ceva, care cere, pretinde ceva. 2. S. m. Bărbat care cere sau are intenția să ceară în căsătorie o femeie. – Din fr. prétendant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETENDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva sau pretinde ceva. ~ la tron. /<fr. pretendant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETENDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care pretinde, care aspiră la ceva. // s.m. Cel care aspiră la mâna unei femei. [Var. pretendant, -ă s.m.f. / cf. fr. prétendant, it. pretendente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETENDÉNT, -Ă I. s. m. f. cel care pretinde, care aspiră la ceva. II. s. m. bărbat care aspiră la mâna unei femei. (< fr. prétendant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRETENDÉNT s. 1. (înv.) pețitor, pretendator. (~ la domnie, la o demnitate etc.) 2. v. candidat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pretendént s. m., pl. pretendénți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink