PRESTABILÍT, -Ă, prestabiliți, -te, adj. Stabilit, fixat dinainte, cu anticipație. – V. prestabili.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRESTABILÍ, prestabilesc, vb. IV. Tranz. A fixa, a stabili dinainte, cu anticipație. – Pre1- + stabili (după fr. préétablir).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PRESTABILÍ ~ésc tranz. A stabili dinainte. /pre- + a stabili
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRESTABILÍ vb. IV. tr. A fixa, a stabili dinainte. [Cf. it. prestabilire].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PRESTABILÍ vb. tr. a fixa, a stabili dinainte. (< it. prestabilire, după fr. préétablir)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
prestabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink