8 definiții pentru „presta”   conjugări

PRESTÁ, prestez, vb. I. Tranz. A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. ◊ Expr. A presta (un) jurământ = a depune un jurământ (în condițiile prevăzute de lege). – Din lat. praestare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

prestá (a ~) vb., ind. prez. 3 presteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESTÁ vb. 1. v. desfășura. 2. v. efectua. 3. v. depune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRESTÁ ~éz tranz. (munci, activități) A efectua în virtutea unei obligații sau în calitate de datorie. /<lat. praestare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESTÁ vb. I. tr. A depune, a desfășura o activitate. [< lat. praestare, cf. it. prestare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESTÁ vb. tr. a depune, a desfășura o activitate. (< lat. praestare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

prestá vb., ind. prez. 1 sg. prestéz, 3 sg. și pl. presteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

prestá (prestéz, prestát), – A îndeplini o muncă, a desfășura o activitate. Lat. praestare (sec. XIX). Numai în formula a presta jurămînt „a jura”, din fr. prêter serment.Der. prestanță, s. f., din fr. prestance; prestați(un)e, s. f., din fr. prestation.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink