3 definiții pentru preslușnic
Explicative DEX
preslușnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 196v/3 / Pl: ~ici / E: slv прѣслоушьникъ] (Îvr) Persoană neascultătoare, nesupusă.
preslúșnic m. (rus. pre-slušnik. V. po-slușnic). Dos. Neascultător, nesupus.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
preslușnic, preslușnici, s.m. (înv.) persoană neascultătoare, nesupusă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: preslușnic
preslușnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)