PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre¹- + simți (după fr. pressentir).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PRESIMȚÍ presímt tranz. A simți din timp (cu ajutorul intuiției); a întrevedea foarte vag. /pre- + a simți
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESIMȚÍ vb. IV. tr. A prevedea, a simți (vag, instinctiv) ceva care va veni, care se va întâmpla. [P.i. presímt și (pop.) presímț, conj. -tă. / după fr. pressentir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESIMȚÍ vb. tr. a simți dinainte, vag și instinctiv. (după fr. pressentir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESIMȚÍ vb. a anticipa, a intui, a simți, (fig.) a mirosi. (A ~ ceea ce avea să se întâmple.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

presimțí vb. simți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink