PRESIMȚĂMẤNT, presimțăminte, s. n. (Rar) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESIMȚĂMÂNT s. v. presentiment, presimțire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

presimțământ s. n., pl. presimțămínte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink