PRESENTIMÉNT, presentimente, s. n. Presimțire. – Din fr. pressentiment.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESENTIMÉNT ~e n. Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presimțire. /<fr. pressentiment
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESENTIMÉNT s.n. Presimțire. [< fr. pressentiment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESENTIMÉNT s. n. sentiment vag în legătură cu ceea ce va veni; presimțire. (< fr. pressentiment)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PRESENTIMÉNT s. v. presimțire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

presentimént s. n., pl. presentiménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink