PRESCIÉNT, -Ă adj. înzestrat cu capacitatea de a ști dinainte ce urmează; prevăzător. (< fr., engl. prescient)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

presciént adj. m., pl. presciénți; f. sg. presciéntă, pl. presciénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

presciént, -ă adj. (livr.) Dotat cu capacitatea de a ști dinainte ce urmează. ◊ „Un Agamemnon prescient de soarta ce îl așteaptă și înfruntând-o cu bărbăție.” R.l. 10 XII 75 p. 2 (din engl., fr. prescient)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink